Sub clar de …felinar
Mai întâi a fost luna. Apoi lumânarea. Acesteia i-a urmat felinarul cu gaz sau petrol. Puţin după acesta, a apărut lampa fluorescentă. Acum ne împiedicăm de spoturi şi led-uri. Întrebare: Ce au în comun toate acestea? Răspuns: Viaţa de noapte… şi lumina. Întrebare: Ce are a face viaţa de noapte cu lumina şi arhitectura? Răspuns: Spaţiul.
Lumina, precum şi lipsa ei, au jucat dintotdeauna un rol extrem de important în viaţa omenirii. Dacă la început, omul se mulţumea să îşi imagineze cum ar fi să fure soarele şi să aibă lumină după pofta inimii, mai târziu, a decis să îşi fabrice propria sursă, sătul fiind să alerge noaptea după lună, pentru a mai putea citi câte ceva din umbrele nopţii. Astfel a luat naştere lumina artificială şi, odată cu ea, viaţa de noapte, cu spaţiul aferent, dinamic şi pervers, fascinant şi romantic.
Dacă în urmă cu circa 70 000 de ani, individul primitiv folosea o piatră scobită şi nişte muşchi pentru realizarea primului model de lampă, în urmă cu 200 de ani, străzile urbei erau luminate de felinare ce funcţionau pe bază de gaz. Exista un lampagiu care, în fiecare seară, făcea un tur prin oraş pentru a aprinde fiecare lampă în parte. Ulterior, au fost inventate dispozitive de aprindere automată, primele felinare de acest tip fiind folosite în Imperiul Arab. Inventate în 1875 de rusul Pavel Yablochkov, lămpile cu arc aveau să asigure primul sistem electric de iluminat stradal, folosit pentru prima dată la Paris. De aici şi până la a dezvolta arta decorativă a corpurilor de iluminat nu a mai fost decât un pas.
Ingineria arhitecturală cu specializare în designul de iluminat exterior implică, pe lângă cunoştinţe de plastică ornamentală, un întreg proces cu studii privitoare la protecţia mediului şi poluare, reducerea consumului energetic, siguranţă în funcţionare.
Fixe sau mobile, amplasate pe stradă, în grădini sau parcuri, având rol pur funcţional, pur decorativ ori din amândouă câte puţin, felinarele modelează, de ani buni, lumea nocturnă.
Şi totuşi, ce înseamnă un felinar? Conform DEX, un felinar reprezintă „un dispozitiv pentru iluminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol şi prevăzut cu un glob de sticlă ce adăposteşte flacăra produsă de un fitil aprins”, o definiţie puţin depăşită dacă e să ţinem cont de faptul că de foarte mulţi ani, petrolul a fost înlocuit de curentul electric, iar corpurile, alimentate astfel, poartă în continuare numele de felinare.
În concepţia arhitecturală, felinarul este un obiect din categoria „2 in 1”, o sursă de lumină noaptea, un obiect decorativ ziua, fiecare ţinând cont de aspecte specifice.
Din punct de vedere social, un felinar este martor mut al infracţiunilor petrecute la colţ de stradă, un obstacol în calea maşinii scăpate de sub control, sprijin pentru cetăţeanul turmentat şi suport pentru anunţuri dintre cele mai diverse.
Ca detaliu, este amplasat în categoria: mobiler urban, vizibil doar în absenţa sa.
Multe oraşe încă mai păstrează forme „update” ale felinarelor tradiţionale, din fontă, realizate în urmă cu mai bine de o sută de ani, purtând forme organice. Alături de acestea, îşi fac loc arătări ciudate din inox sau aluminiu, încastrate în pardoseală, atârnate prin diverse locuri sau străjuind vreo clădire impunătoare, parcă mai seci ca altădată, cu o geometrie simplă, dar mai spectaculoase noaptea.
De ani buni, aceşti licurici arhitecturali, îşi croiesc drum prin viaţa oraşului şi câştigă, pe nesimţite, un loc tot mai important în ierarhia obiectelor de decor exterior. Din ce în ce mai departe de forma originară, felinarele ne fac să devenim dependenţi de prezenţa lor, nu prin constituţia lor, nu prin arhitectură, nu prin tehnică, ci prin discreţia cu care ne însoţesc în escapadele nocturne.