Subarquitectura. 360 House
O oportunitate unică pentru arhitecţii de la Subarquitectura, în realitate o problemă care a fost pusă de mii de ori: cum să construieşti o casă cu program public de relaţii sociale asociată vieţii private a unei familii numeroase pe un teren în pantă ce oferă privelişti unice către munţii din jurul Madridului.
Nu există o soluţie, există mai multe, iar ele au fost catalogate în cărţi despre case construite în pantă. În elaborarea proiectului autorii au încercat să nu se gândească la spaţii domestice. Dimpotrivă, au luat ca punct de referinţă lucrările de inginerie, intersecţiile autostrăzilor, schimbările de direcţie. Au pornit de la soluţii generice pentru a ajunge la problema pantei, soluţii ce ascund o foarte mare plasticitate. Au căutat caracterul poetic în tot ceea ce pare să fi fost luat în considerare doar din punct de vedere pragmatic. Rezultatul este construcţia literală a unei diagrame de utilizare. În acest caz, forma nu urmează funcţiei, ci este funcţia însăşi. Mişcarea ciclică, rutina şi elementul-surpriză devin o modalitate de a trăi. Complexitatea formală oferă posibilitatea de a ajunge la toate punctele din casă pe două căi diferite, fapt care multiplică posibilităţile de utilizare şi plăcerea de a locui.
Construcţia are forma unei bucle, 360º, asemănătoare formelor pe care le fac skaterii, celor ale gimnaştilor, forme artistice şi precise în acelasi timp. Ca formă extremă, casa este curbată, generând cea mai mare cantitate de metri pătraţi inspre priveliştile cele mai deosebite. Construcţia se sprijină pe peisaj şi îi întoarce acestuia spatele, realizând o revolutie completă. Gradul de intimitate sporeşte pe măsură ce se măreşte şi distanţa către capete. La mijloc, mediateca este izolată şi complet întunecată, 100% tehnologie, 0% peisaj. Cu un singur gest sunt generate două modalitaţi de mişcare: poţi coborî şi te poţi uita afară.
Casa lungă, o mişcare sinuoasă, o descindere pe rampă şi raze ample de întoarcere tangenţiale rezistenţei pe care o opune bucata de pământ generează o viziune panoramică. Casa scurtă este caracterizată de calea rapidă în linie dreaptă, treptele cu coborâre directă şi o privelişte profundă către peisaj.
Construcţia neagră la suprafaţă, absorbantă, realizată din plăci de ardezie, un material specific locaţiei, s-a impus aproape ca o specificaţie estetică a zonei. Albă la interior, ea este reflexivă, generică, neutră şi luminoasă. Viaţa încorporează culoarea, la exterior prin intermediul vegetaţiei iar în interior cu ajutorul oamenilor.
