Mă gândesc ca măcar o dată să încerc și eu să scriu un text așa cum se face în presa de înaltă ținută și nedisimulată eleganță, adică să mă refer chiar la conținutul revistei. Să-l prezint, să-l laud, să le stârnesc curiozitatea celor
Nu m-am gândit niciodată că într-un titlu de editorial aș putea avea în vedere sensul propriu al cuvântului război. Iată însă că, prin grija marelui prieten din est, am ajuns și aici. Să fac însă o apropiere între tema numărului nostru – mobilitatea – și
Cum cine, ce întrebare mai e și asta? Arhitecții, se știe! Deși, dacă e să fim cinstiți, asta e doar o versiune romantică de care imaginarul colectiv pare încă atașat, fără prea mare legătură cu realitatea. Autori vizionari sau simpli integratori ai posibilităților și tehnologiilor
În noiembrie 2021 s-au împlinit fix 20 de ani de când prima revistă ce urma să se cheme igloo a apărut pe lume. Lansarea ei, ca să fiu cât se poate de exact, a avut loc pe 18 noiembrie 2001. Ce vremuri
Treaba asta cu orașul postcovid e la modă, orice gospodină urbană o știe. Să o abordezi într-o revistă de arhitectură pare logic, că dacă nu revistele de arhitectură s-ar ocupa de problema orașului, atunci cine, cele de gătit, de fitness, de femei? Probabil că nu,
Pe Bruno Andreșoiu l-ați mai citit, în sute de editoriale igloo, crâncene sau vesele, și-i recunoașteți stilul frust și alert, gustul pentru ironie și ludic. Aceeași expresivitate sprintenă, aceleași idei tăioase străbat și noua sa carte, filtrate acum prin exercițiul ficțiunii. Apocalipsa Domestică cuprinde 10
Fragmentul de mai jos face parte din povestirea Pisica, publicată în volumul Apocalipsa Domestică de Bruno Andreșoiu, cu ilustrații de Zamfira Andreșoiu. PISICA La sfârșitul vacanței de vară, B s-a trezit cu o pisică în familie. Întorși de la bunici, copiii n-au venit doar cu julituri în
Aici e credo-ul numărului curent. Adică al unei reviste de arhitectură care își propune să slujească domeniul căruia i s-a dedicat de 20 de ani încoace. Prin urmare, suntem locul potrivit pentru o discuție despre noile tehnologii pe care profesia noastră le caută și adoptă,
În care continuă aventurile personajului omonim anonim, spectator neplătitor al circului lumii arhitecturii românești din care încearcă să înțeleagă câte ceva, fără să-i reușească întotdeauna. Numărul trecut vă promiteam că mă voi îndeletnici o vreme cu comentarii pornite din observatorul celor 20 de ani de revistă