Fragmentul de mai jos face parte din povestirea Pisica, publicată în volumul Apocalipsa Domestică de Bruno Andreșoiu, cu ilustrații de Zamfira Andreșoiu. PISICA La sfârșitul vacanței de vară, B s-a trezit cu o pisică în familie. Întorși de la bunici, copiii n-au venit doar cu julituri în
Aici e credo-ul numărului curent. Adică al unei reviste de arhitectură care își propune să slujească domeniul căruia i s-a dedicat de 20 de ani încoace. Prin urmare, suntem locul potrivit pentru o discuție despre noile tehnologii pe care profesia noastră le caută și adoptă,
În care continuă aventurile personajului omonim anonim, spectator neplătitor al circului lumii arhitecturii românești din care încearcă să înțeleagă câte ceva, fără să-i reușească întotdeauna. Numărul trecut vă promiteam că mă voi îndeletnici o vreme cu comentarii pornite din observatorul celor 20 de ani de revistă
În care nu este vorba despre niciun fiu al vreunuia dintre protagoniștii igloo din edițiile de până acum, dar și în care va fi totuși vorba de ceva aventuri urbanistice, din care nu se știe cine va ieși câștigător până la urmă M-am gândit că anul
Pentru pasionații de pantofi, un magazin care debordează de culori, texturi și forme alese pentru bucuria și răsfățul celor care-i poartă este echivalentul peșterii lui Ali Baba. Sau poate Alladin, cine știe? O peșteră cu acces liber (în timpul programului) și fără interdicția de a
În care se arată cum igloo a ajuns la 20 de ani de existență și 200 de numere tipărite și se pregătește de viitor, în care va fi vorba și despre schimbarea de format a revistei, dar și despre câte ceva din conținutul (auto)encomiastic al
La sfârșitul anului trecut, când am stabilit temele revistelor din 2018 (da, suntem serioși și organizați), am decis că ar fi momentul să dedicăm un dosar tematic unui domeniu cândva atât de drag nouă: MarcaK. Pentru cei neinițiați în subiect, voi spune numai că termenul
Kastello. Palate ale rromilor din România abordează un fenomen arhitectural inedit, dezvoltat în ultimele decenii de o cultură marginală, cu precădere în spațiul est-european. Este vorba de un fenomen cultural emergent specific comunității rome, analizat din diverse perspective, astfel încât să obţinem o imagine cât mai vie asupra unui stil
Rămân fidel promisiunii de a continua rubrica de succes mondial și internațional (urmărită cu sufletul la gură chiar și la Țăndărei) , dedicată spațiului public. Adică acelui spațiu la care avem, teoretic, cu toții acces și pentru amenajarea și întreținerea căruia plătim tot soiul de