Din arhive: „Arhitectura nouă” de Marcel Iancu

Ruperea unității atotcuprinzătoare de artă a arhitecturii, așa cum această artă ni se înfățișa în vremea Renașterii, este pricina celei dintâi erezii în artele plastice: încercarea ușuratecă și deplasată a „iluzionării”, căreia s-au opus cu violență arhitecții mari (Bruneleschi, Michelzzo, Blondel etc.). Sciziunea s-a accentuat cu

Marcel Iancu: „Interiorul, loc de odihnă, cere claritate”

Interiorul Omul clădește cu unicul scop: de a crea interiorul. Școlile și academiile au ucis, prin formule, însăși intenția, scopul clăditului, căci majoritatea arhitecților, armați cu diplome, n-au cea mai modestă noțiune despre interior. Pseudo-arhitecții de azi știu să picteze nuduri, să sculpteze ornamente, să aquareleze fațade. Arhitectura este însă numai

Marcel Iancu: „Oricine are voie să facă arhitectură nouă”

Arhitectură Casa modernă este numai aspectul unei noi organizații de viață interioară în strânsă legătură cu urbanismul. Echilibrul și coordonarea valorilor exterioare și interioare este substanța întregei probleme a arhitecturii noi. Casa modernă nu mai are deci fațade. Aceasta din urmă fiind subordonată funcțiunii. Arhitectura folosește azi mijloacele cele

Loading new posts...
No more posts
Coș0
Nu sunt produse în coș.
Continuă cumpărăturile
0