Teatro l’Occitane
Organizat într-o zonă liniștită pe coasta braziliană a Bahiei, la marginea orăşelului Trancoso, un festival de muzică a reuşit să strângă în ultimii patru ani un public considerabil, populaţia aşezării dublându-se pe durata concertelor. Succesul datorat performanţelor de excepţie ale celor peste 200 de muzicieni, în faţa a 10 000 de spectatori a determinat nevoia unei clădiri care să întrupeze spiritul festivalului pe tot timpul anului.
Aşa a luat naştere proiectul Teatrului L‘Occitane, un spaţiu de spectacole care trimite cu gândul la amfiteatrele greceşti. Într-o reinterpretare a conceptului de teatru de vară, arhitectul François Valentiny (de altfel unul dintre fondatorii festivalului) a propus stilizarea unei cochilii în linii îndrăzneţe, falii triunghiulare şi o cromatică albă, curată, care plasează ansamblul în zona influenţelor mediteraneene. Notabil este că această construcţie nu a fost concepută doar ca spaţiu central al festivalului anual de muzică, ci şi ca un sediu permanent al producţiei culturale. Iar pentru această funcţiune, arhitecţii Valentiny nu puteau da greş, fiind cunoscuţi pentru proiectarea mai multor centre cultu-rale şi spaţii expoziţionale din lume: Sala de Concerte Saarrücken în Germania, Casa Mozart – Kleines Festspielhaus Salzburg în Austria şi Pavilionul Luxemburgului la expoziţia Shanghai 2010.
O noutate a proiectului o reprezintă cele două auditorii suprapuse, unul în aer liber şi unul la interior, fiecare cu o capacitate de până la 1 100 de vizitatori. Dacă amfiteatrul exterior oferă o vedere impresionantă asupra împrejurimilor, prilej pentru înălţarea coamei clădirii (un element de mare impact vizual), sala de la interior oferă o perspectivă mai intimă, rămânând în acelaşi timp luminoasă şi aerisită datorită deschiderilor triunghiulare de pe pereţii laterali. Faţada curbată de beton este punctată de două deschideri de mari dimensiuni, ce marchează intrarea în cele două amfiteatre. Structura învecinată preia elementele clădirii principale şi le transpune într-un volum simplificat, menit să complementeze liniile generoase ale primului cu funcţionalitatea crescută a spaţiilor anexe. Aceasta găzduieşte camera de repetiţii, zonele de întâlnire şi un bar, ceea ce aduce ansamblul la nivelul unui veritabil complex cultural. Având o linie care pune în contrast curbele cu deschiderile triunghiulare, clădirea se integrează perfect în peisajul zonei, iar pentru efecte spectaculoase faţadele sunt placate din loc în loc cu o serie de panouri de bronz gravate, ce poartă semnătura artistei braziliene Maria Bonomi. În cuvintele arhitectului, aceste gravuri fac trimitere la topografia sitului, preponderent stâncoasă, precum şi la istoria naţiunii braziliene.
De altfel, acelaşi joc de linii poate fi observat şi în crenelurile amfiteatrului central, întărind ideea de reflexie a structurii mediului înconjurător. Un eveniment gândit pentru a aduce laolaltă muzicieni tineri şi artişti consacraţi, pe fondul promovării frumuseţii naturale a regiunii Trancoso şi al dezvoltării sale socio-economice, Festivalul Música em Trancoso oferă în fiecare martie opt zile de concerte cu intrare liberă, invitând interpreţi de renume mondial din muzica clasică, precum şi cele mai cunoscute nume ale muzicii braziliene. Pe durata festivalului, concertele găzduite de cele două săli ale teatrului sunt completate de ateliere şi cursuri de iniţiere în muzică clasică, organizate în structura adiacentă pentru copiii şi adolescenţii de la şcolile publice din zonă, întărind intenţia fondatorilor de a folosi muzica drept instrument al incluziunii sociale.