Teufelhof – un hotel al muzelor

Am ezitat înainte de a răspunde propunerii soțului meu de a petrece o noapte la hotelul „Teufelhof” („Curtea Dracului”) în Basel, Elveția. Nu era frica. Dictonul ”the only thing to fear is fear itself”  îl țin la îndemână. În acest annus domini 2020 pare mai actual ca atunci când a fost rostit pentru prima dată de președintele Roosevelt. Am avut doar un vag sentiment de nelămurire… ce nume ciudat, oare să-mi fac griji? „E renumit pentru design, restaurant și camerele unic decorate”, a continuat soțul meu. Firește că încrederea, curiozitatea și ideea de a scrie despre un hotel original au învins.

IMG_6301 IMG_6390 IMG_6395

Așteptările nu ne-au fost înșelate, iar povestea s-a dovedit mai captivantă decât mi-am închipuit. Domnul Raphael Wyniger, proprietar și director, ne-a dezvăluit cu generozitate secretele locului.

IMG_6396 IMG_6534

Turul a început în pod, într-o sală de teatru cu circa 100 de locuri. „Curtea Dracului” este un centru cultural versatil deschis tuturor muzelor. El cuplează două edificii din epoci diferite. Pe lângă teatru, reunește două spații hoteliere cu caractere diferite, două restaurante, o cafenea, o berărie artizanală și o aleasă vinotecă. „În mod normal, avem trei spectacole pe săptămână”, ne spune domnul director. „Profilul se concentrează pe satira politică, socială și culturală, la nivel înalt. Conducerea teatrului decide cu privire la selecție și organizare. Prezentăm o paletă variată de actori, de la celebri la necunoscuți. Calitatea programului este decisivă”. Ideea inițială a fost de a oferi publicului, pe de o parte, și artiștilor, de cealaltă, o scenă care se consideră independentă. Ea nu este finanțată nici de stat, nici de mari mecena, ci direct de iubitorii teatrului. Gastronomia și hotelul oferă posibilitatea obținerii unui profit care este investit în cultură. „În acest fel ­ spune domnul Wyniger ­ depindem exclusiv de propriul nostru succes.”

IMG_6261 IMG_6262

Centrul a fost conceput și deschis în 1989 de un cuplu de actori. În anii ’70, cei doi au fondat un teatru ambulant cu care au cutreierat Europa timp de 7 ani. Apoi au deschis o cafenea artistică în centrul orașului. S-a numit „La Dracu”, pornind de la un talisman ales în mod provocator ca aducător de noroc. După achiziționarea imobilelor cu intenția de a le transforma într-un focar inovator de cultură și creativitate, vecinii au protestat. Ei s-au temut pentru liniștea cartierului. În derâdere, au numit locul „Curtea Dracului” și așa a rămas. După șase ani de procese, tribunalul federal a permis deschiderea centrului. El a devenit celebru și funcționează cu succes de 30 de ani.

IMG_6370 IMG_6371

Clădirea principală este o casă seniorială din secolul al XIX-lea. În pod s-a aflat fânarul. Fostul grajd adăpostește barul și restaurantul de la parter, amenajat ca un atelier-galerie de pictură. Cafeneaua, restaurantul gourmet și 9 camere unic decorate se situează în fosta rezidență. Construcția adiacentă a fost încorporată în 1992. Ea provine din secolul al XVIII-lea. A aparținut Mânăstirii Sf. Leonard, a cărei biserică este încă în stare de funcționare. În această latură se află hotelul-galerie. Camerele sunt mai standardizate, dar servesc ca spațiu de expunere pentru lucrări de artă. Acestea aparțin renumitei galerii Carzaniga, sunt schimbate periodic și pot fi achiziționate. De anul trecut a intrat folosință, proaspăt renovat, și un al treilea imobil care se află vis-a-vis.

IMG_6394

Lucrările de amenajare a subsolului au scos la iveală comori arheologice. Pivnița este un mini muzeu. Încăperile sale pe mai multe nivele au fost obținute prin excavare. Sala principală are o ambianță aparte. Este plasată între două porțiuni concentrice din fostele ziduri de apărare ale orașului (sec. XI și XIII). În vitrine se găsesc obiecte din diverse epoci descoperite la săpături. De asemenea, este expusă o piatră funerară din cimitirul evreiesc.

IMG_6397

Pentru restaurantul gourmet de la primul etaj, rezervările trebuie făcute cu mult timp în avans. La cele două etaje următoare se situează nouă camere decorate individual și integral de artiști renumiți. Ele întruchipează un concept original al fondatorilor și constituie, firește, unul dintre principalele puncte de atracție: oaspeții locuiesc în mijlocul unei opere de artă. La rândul lor, creatorii sunt puși la încercare pentru a-și imprima spațial, pe registre diverse, amprenta personală. La fiecare trei ani, alți autori sunt invitați să-și dezlănțuie fantezia în interiorul camerelor. Este practicat cultul artei vremelnice. Astfel, cât mai mulți artiști au șansa de a se apropia în mod nemijlocit de public. În plus, oaspeților care revin li se oferă ocazia să ocupe același spațiu într-o altă ipostază.

IMG_6264 IMG_6266 IMG_6270 IMG_6373 IMG_6374 IMG_6375

La numai câțiva pași mai departe de hotel, am găsit un local de jazz deschis. O picătură binevenită care a umplut paharul unei satisfacții depline. Ajunsă acasă, am descoperit că o parte din interviul cu domnul director nu s-a înregistrat. Iar fotografia făcută talismanului cu pricina mi-a ieșit distorsionată. Cineva trebuie să-și fi băgat coada, dar din fericire era prea târziu ca să-mi fac griji.

IMG_6303 IMG_6304 IMG_6305 IMG_6380 IMG_6387 IMG_6398 IMG_6399