fbpx

The bridge building

Parte a unei inițiative ample de regenerare a malului drept al râului Cumberland ce traversează oraşul Nashville, proiectul de restaurare şi extindere semnat de arhitecţii biroului Hastings Architecture Associates aduce un omagiu istoriei locului şi propune totodată noi facilităţi pentru pietoni. Restaurarea faţadelor, extinderea printr-un volum sculptural, existenţa unor spaţii necesare desfăşurării activităţilor din parcul adiacent, precum şi calităţile remarcabile cu privire la eficienţa energetică reprezintă doar câteva dintre motivele pentru care proiectul a fost premiat de către Institutul American al Arhitecţilor.

Text: Réka Ţugui

Foto: Jim Roof Creative

În 1908, pe malul estic al râului Cumberland, Arthur Dyer ridica o clădire de birouri cu şase etaje pentru nou-înfiinţata companie de construcţii navale Nashville Bridge Company (Nabrico). Către 1965, complexul industrial a cunoscut o dezvoltare accelerată, urmată de ocuparea integrală a terenului de două hectare din vecinătate. O altă etapă de transformare a sitului a avut loc în anii 1990, când nevoia pentru un nou stadion al oraşului a impus demolarea aproape integrală a clădirilor părăsite deja la acea vreme, singurele structuri păstrate fiind sediul original Nabrico şi cele două volume cu care a fost extins în 1923, respectiv 1965. Necesitatea adaptării la contemporaneitate a vechii structuri a devenit cu atât mai actuală cu cât municipalitatea a demarat la începutul anilor 2000 un program de regenerare urbană, care viza în primul rând zona din jurul clădirii.

Amenajarea unui vast parc pe malul râului şi a unui traseu de promenadă, precum şi transformarea vechiului pod Shelby Street într-unul pentru pietoni şi biciclişti reprezintă câteva dintre intervenţiile care urmau să fie completate de reconversia clădirii Nabrico. Proiectul a pornit de la dorinţa de a integra clădirea în aceste noi activităţi din vecinătate, fără a pierde însă oportunităţile financiare legate de închirierea spaţiilor. De aici şi principala provocare pentru arhitecţi: găsirea unei soluţii prin care să se permită pe de o parte reconectarea cu podul şi parcul adiacent şi, pe de alta, să se păstreze suprafaţa maximă închiriabilă. Studiile premergătoare au demonstrat însă că includerea acestor noi facilităţi în structura existentă ar ocupa o parte semnificativă generatoare de venituri, motiv pentru care s-a apelat la varianta extinderii cu un corp nou. Obturată timp de mai multe decenii de o parcare, faţada de est era prevăzută cu puţine fe­restre şi purta cele mai semnificative urme ale transformărilor prin care complexul a trecut de-a lungul anilor.

S-a considerat astfel că ar fi cea mai potrivită pentru extinderea cu un volum menit să restabilească legătura pieto­nală dintre clădire şi pod, precum şi dintre pod şi malul râului. Soluţia arhitecturală adoptată a fost una sculpturală, o reinterpretare moder­nă a semnificaţiei istorice a sitului, materialul ales la placarea faţadei făcând trimitere directă la barjele care se construiau în trecut în acest loc. Noul volum cuprinde acum două noduri de circulaţii verticale şi o serie de funcţiuni necesare parcului din vecinătate: toalete publice şi birouri administrative. Mai mult, spaţiul din jurul clădirii a fost amenajat cu o serie de piaţete, diferite ca scară şi peisaj, oferind prilejul unor adunări de grupuri mai mari sau perspective mai intime asupra râului. În ceea ce priveşte lucrările de restaurare, acestea au vizat în primul rând faţadele de vest ale clădirilor construite în 1908 şi 1923, unde golurile ferestrelor au fost readuse la dimensiunile originale, iar cornişa a fost refăcută după profilul original.

Un alt aspect remarcabil al proiectului se leagă de sustena­bilitate, sistemele moderne de care beneficiază în prezent (încălzire solară a apei, colectarea apelor pluviale, încălzire geotermală, ferestre cu performanţe energetice ridicate) aducându-i certificarea LEED Platinum.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0