The Crystal. Londra
Peisajul eterogen al docurilor londoneze are, de la sfârşitul lui septembrie, o nouă atracţie: clădirea cu formă “cristalină”, ce oglindeşte apele râului şi creează un spectaculos joc de lumini şi umbre, este un centru al sustenabilităţii iniţiat de Siemens. Sub acelaşi acoperiş plin de unghiuri se întrepătrund, de fapt, două intenţii arhitecturale –The Corporate Crystal este orientat spre Tamisa şi cuprinde spaţii de birouri, dar mai ales zone de dialog şi întâlnire, o cafenea, un restaurant şi două auditorii, iar Exhibition Crystal este partea dedicată expoziţiilor multimedia ce prezintă proiecte sustenabile, cifre relevante sau pur şi simplu jocuri de testare a cunoştinţelor vizitatorilor despre fenomen. Întregul proiect este, de altfel, un centru educaţional deschis colaborării cu diverse şcoli sau universităţi, deci include şi săli de clasă şi spaţii pentru proiecte specifice.
Un elocvent exemplu de proiect sustenabil este chiar clădirea în sine, o construcţie pentru viitor concepută de echipa Wilkinson Eyre Architects şi ARUP. Ţintele de îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirilor, adoptate în cadrul Uniunii Europene, au fost luate în serios de Marea Britanie, care a început deja de câţiva ani să ridice standardele de construcţie din ce în ce mai sus. Până în 2050, emisiile totale de carbon ale UK vor fi reduse cu 80%, o proporţie enormă. Această clădire finalizată în 2012 nu foloseşte spre exemplu niciun combustibil fosil: tot ce înseamnă operare a clădirii – de la menţinerea ei în limitele confortului termic la iluminare sau ventilare – este realizată cu ajutorul principiilor de design pasiv şi a electricităţii auto-procurate din surse regenerabile.
Diferitele unghiuri şi înclinaţii ale fragmentelor ce compun anvelopanta, dar şi prezenţa suprafeţelor albe, reflectante în interior au rolul de a direcţiona spre înăuntru lumina naturală şi de a o accentua. The Crystal nu foloseşte lumina artificială decât atunci când este absolut necesar. Acoperişul clădirii este folosit în totalitate pentru transformarea energiei solare fie în electricitate (16% din cantitatea necesară), fie în căldura necesară încălzirii apei.
Proiectul are propriul set de spaţii tehnice care o ajută să-şi atingă ţintele: pompa de căldura geotermală cu puţuri adânci aduce din sol o temperatură de 15 grade sau staţiile de tratare a apei de ploaie recuperate de pe acoperiş şi cea de recirculare a apei folosite de toalete. Încălzirea spaţiului se face prin pardoseală, iar sistemul de ventilare (mecanică pe timpul iernii) recuperează şi refoloseşte căldura. De altfel, construcţia este surprinzător de etanşă, ţinând cont că suprafaţa vitrată este considerabilă: 2,5 metri cubi de aer pe oră.
Vara, clădirea se apropie mai mult de standardele caselor pasive, având teoretic nevoie de mult mai puţină energie pentru operare. Ferestrele sunt operabile şi însoţite de mici fante suplimentare de ventilare (trickle vents). Apare însă problema supraîncălzirii. Pentru a o contracara în zonele cu înălţime redusă (birourile), proiectul foloseşte sistemul de răcire a structurii cu ajutorul apei ne-potabile. La scara clădirii, este folosit un principiu pasiv de design, bazat pe diferenţa de presiune şi temperatură a straturilor de aer din interiorul unui edificiu: aerul este introdus la nivel inferior (parter), preia căldura rezultată prin activităţi sau exces de însorire şi circulă în sus, înspre atrium, unde este evacuat.
Seducătoare ca formă şi surprinzătoare în conţinut, The Crystal este o clădire importantă, mai ales ca platformă de informare şi dialog despre sustenabilitate. Spaţii generoase din proiect au fost dedicate explicării, pe larg sau în detaliu, a modului concret în care bunele intenţii ecologice pot fi transpuse în realitate. Prezentate în contextul atrăgător al unei clădiri inteligente, aceste informaţii vor influenţa, poate, mersul lucrurilor înspre o zonă mai verde.