Timmelsjoch Passmuseum
În 1959, a fost inaugurată şoseaua alpină Timmelsjoch, care leagă la o altitudine medie de 2 500 m văile Otztal din Tirolul austriac şi Val Passiria din Tirolul Sudic Italian, oferind perspective spectaculoase asupra Alpilor care depăşesc pe acest traseu 3 000 de metri.
Ruta turistică de 80 km, utilizată încă din Evul Mediu pentru comerţ şi transhumanţă, este acum extrem de populară printre ciclişti şi motociclişti, datorită peisajelor extraordinare şi a naturii montane aproape neatinse. De-a lungul traseului, arhitectul Werner Tscholl a proiectat cinci sculpturi arhitecturale, puncte de informare şi observaţie din beton aparent şi sticlă, servind drept puncte de popas şi de belvedere.
Fiecare dintre ele face referire către un aspect natural, istoric sau social legat de drumul Timmelsjoch: „Puntea” este un punct de belvedere şi expoziţie care relatează despre gheţarii, parcurile naturale şi aşezările din zona alpină înaltă; „Contrabandistul” este un muzeu al comerţului – legal sau ilegal – desfăşurat peste munţi de-a lungul timpului, „Passmuseum – Muzeul Trecătorii” aduce în atenţia publicului efortul temerar al constructorilor de drumuri din 1959 şi descoperirile arheologice făcute de aceştia în timpul lucrărilor, „Telescopul” cuprinde două tunele de observaţie, fiecare îndreptat către un vârf spectaculos, informând despre erele geologice, tipologia rocilor şi elemente de faună, iar „Granatul”, situat în partea italiană, povesteşte despre cea mai înaltă cascadă a Tirolului şi despre satul cu cei mai mulţi copii din Europa.
Formele triangulate ale volumelor şi culoarea roşietică sunt inspirate din geometria cristalelor de granat, o piatră semipreţioasă care se găseşte din abundenţă în Alpii Tirolezi. Consolele îndrăzneţe sunt al doilea numitor comun al celor cinci obiecte sculpturale, fiecare aducând privitorul periculos de aproape de peisajul observat.
Muzeul Trecătorii, un volum tubular faţetat din beton aparent de culoare roşietică, este punctul de belvedere cel mai apropiat de graniţă, având accesul dinspre partea austriacă, însă deschizând vizitatorilor întreaga panoramă a văilor din teritoriul italian. O mare parte a clădirii este în consolă, zona legată de pământ fiind redusă la o treime. Din punct de vedere al percepţiei, însă, partea încastrată pare mult mai mică, din cauza unei abile fracturări a volumului în plan, care permite fotografierea sub un unghi spectaculos în care suprafaţă în contact cu pământul pare a se reduce substanţial. La interior, pereţii faţetaţi ai „Peşterii de Gheaţă” servesc drept suprafeţe de expunere, fiind tapetaţi cu imagini alb-negru la scară mare ale operaţiunilor de construcţie: transportul pe cablu al utilajelor auto, echipele de lucru, plugurile de zăpadă.
Un corp de iluminat faţetat de mari dimensiuni coboară din plafon, întregind imaginea glaciară. Suprafaţa vitrată opusă accesului este un imens ochean, decupând o privelişte excepţională a Alpilor Tirolezi.
Materialele puţine şi apropiate de peisajul din care fac parte, geometria dinamică şi formele faţetate transformă cele cinci puncte de popas de pe traseul Timmelsjoch în adevărate repere, cu atât mai spectaculoase cu cât integrarea lor în mediul natural este mai reuşită.