Toate textilele lumii… adunate în două sate din judeţul Hunedoara la Muzeul Textilelor

O statistică naţională recentă spune că, în anul 2018, 62% dintre români nu au vizitat vreun muzeu sau galerie de artă… Poate măcar o parte dintre ei vor face o schimbare în acest sens când vor afla că la noi există un inedit Muzeu al Textilelor. Fondat în 2017, muzeul s-a născut din pasiunea familiei Zaharia pentru textilele și instrumentarul aferent din patrimoniul naţional și universal. Doctor în textile și conservator textil în cadrul The Metropolitan Museum of Art, Florica Zaharia invită publicul și specialiștii să intre în contact cu o impresionantă colecţie la care au contribuit timp de patru decenii atât soţul, Romulus, cât și fiica lor, Ana. O pasiune de familie care a însemnat pentru cei trei întoarcerea acasă, în judeţul Hunedoara, după ani și ani, dar și dorinţa de a crea un epicentru cultural-educaţional dedicat textilelor. În cele trei case-corpuri de muzeu din satele Băiţa și Hărţăgani se pot admira textile și instrumentar din România, estul și centrul Europei, vestul Europei, Orientul Apropiat, India, Asia Centrală, Japonia, China, sud-estul Asiei, Africa, Oceania și America.

S-ar putea spune despre Muzeul Textilelor că este un muzeu… de familie. Cum a apărut ideea iniţiativei și cum de aţi ales judeţul Hunedoara pentru cele trei sedii?
Muzeul Textilelor este un muzeu privat, pe care l-am fondat în 2017 împreună cu familia mea și care lucrează cu o colecţie de textile și instrumentar textil din patrimoniul universal și cel românesc, pe care am format-o pe perioada ultimelor patru decenii. Iniţiativa acestei instituţii culturale are la bază dorinţa noastră de a participa la facilitarea interacţiunilor dintre cultura românească și alte culturi din lume, prin crearea unui context global în care patrimoniul textil românesc să se regăsească. Muzeul Textilelor, deși este o instituţie tânără, își marchează deja misiunea printr-un program ambiţios, care include cercetare știinţifică, expoziţii, workshopuri și colaborări cu instituţii culturale și de educaţie din România și din alte ţări. Muzeul este un loc în care cercetătorii, studenţii, publicul și generaţia de oameni care au avut o directă participare în producţia casnică textilă pot interacţiona în folosul cercetării textilelor tradiţionale. Alegerea celor trei locaţii ale Muzeului – două în Băiţa și una în Hărţăgani, ambele localităţi în judeţul Hunedoara – a însemnat pentru mine și familia mea întoarcerea acasă, după ce reședinţa noastră fusese stabilită în afara ţării pentru o perioadă de peste trei decenii.

Cum a crescut și se îmbogăţește colecţia muzeului care cuprinde piese din întreaga lume? Care sunt criteriile de selecţie?
Împreună cu soţul meu, am început încă din anii studenţiei colecţionarea textilelor și a instrumentelor legate de producerea acestora. Sigur, la început am colecţionat materiale românești, care ne-au fost la îndemână, și ne-au atras prin frumuseţea și prin performanţele lor tehnice. Experienţa pe care am câștigat-o lucrând pe post de conservator textil la faimosul The Metropolitan Museum of Art a influenţat direcţia în care a crescut colecţia noastră. Pentru înţelegerea identităţii textilelor românești, în special în relaţia lor cu patrimoniul universal, am simţit nevoia extinderii ariei de colecţionare spre culturile altor ţări. Cunos­cându-ne preocupările pentru formarea unei colecţii sistematice care să reprezinte atât textilele românești, cât și pe cele din patrimoniul universal, precum și intenţia de a folosi colecţia în interesul cercetării și al educaţiei, propriile familii și donatorii din ţară și din străinătate s-au alăturat efortului nostru. Datorită susţinătorilor noștri, colecţia a crescut mult calitativ și numeric. În procesul colecţionării, materialele și tehnologiile textile ne-au interesat în mod special și continuă să ne capteze atenţia – în aceasta, printre altele, constă unicitatea colecţiei noastre.

Ce i-aţi spune unui tânăr pentru a-l convinge să viziteze Muzeul Textilelor?
Muzeul Textilelor nu este un muzeu obișnuit. El este unic prin selecţia materialului colecţionat care reflectă materialele și tehnologiile pertinente culturilor universale, și prin misiunea-cheie de a cerceta caracteristicile culturii textile românești în contextul patrimoniului textil universal. Din această perspectivă, Muzeul Textilelor nu este un muzeu static. Expoziţiile noastre au un statut temporar și au la bază subiecte de cercetare care răspund misiunii mai sus-menţionate. Fiecare expoziţie sau eveniment aduce în faţa publicului un subiect nou. Prin diversificarea activităţilor între cele trei amplasamente, muzeul are ceva de oferit atât specialiștilor în domeniu, cât și publicului doritor de frumos și de cunoaștere a culturilor tradiţionale, precum și vizitatorilor de toate vârstele. La Muzeul Textilelor, tinerii pot găsi inspiraţie, informaţie și respectul pentru trecutul culturii românești și, în același timp, pot descoperi culturi din jurul lumii prin prisma materialului textil. Muzeul este un loc unde textilele pot fi apreciate ca artă. Spaţiul expoziţional de la Art Café care este în mare parte dedicat creatorilor contemporani, dorind în mod special să arate tinerilor tehnicile și subiectele variate ale creaţiei textile.

Ce ar trebui să știm despre casele în care s-a instalat muzeul?
Toate expoziţiile Muzeului Textilelor se găsesc în clădiri de importanţă istorică locală, pe care le-am salvat de la demolare sau deteriorare. Între cele trei imobile există o relaţie de complementaritate. Corpul A al Muzeului se află într-o casă de negustor construită la jumătatea secolului al nouăsprezecelea. După restaurare, această clădire va deveni principalul spaţiu expoziţional al Muzeului. Corpul B, localizat în spaţiul fostului magazin universal al comunei Băiţa, găzduiește galeria Art Café, galeria de expoziţii temporare și spaţiile administrative. Corpul C al Muzeului se găsește într-o gospodărie tradiţională alcătuită din cinci componente, dintre care trei sunt datate și semnate – Tripon Petru, 1902, 1912 și Popa Aron 1936. În clădirile Corpului C sunt expuse materialele și instrumentarul textil tipice zonei. Gospodăria este un loc interactiv unde se cultivă și se procesează plante pentru fibre textile și unde ţesutul și alte tehnici folosite tradiţional la producerea textilelor pot fi studiate și practicate.

Ce tradiţie textilă românească preţuiţi în mod deosebit? (tehnică, motiv etc…)
Creaţia textilă din cadrul industriei casnice se bazează pe resursele de materiale locale și pe tehnologii perfectate în timp și transmise de la o generaţie la alta. Aceste elemente au asigurat prezervarea tehnologiilor ancestrale până la momentul penetrării în mediul rural a produselor industrializării. Preţuiesc în special tehnologiile textile vechi pe care cultura românească le-a păstrat până la începutul secolului douăzeci, printre care sunt tipurile de ţesere cu scândura, în bâte, în table, ţesutul în tehnica tapiseriei numit ales în dește, și tehnicile de împâslire a materialului ţesut. Toate acestea fac parte din tehnologiile tradiţionale care ne caracterizează patrimoniul textil, dar în același timp evidenţiază apartenenţa noastră la grupuri largi de populaţie, întrucât caracteristicile comune ale materialelor și ale tehnicilor textile s-au dezvoltat pe teritorii cu condiţii geo-climaterice similare.

Material apărut în Banchiza Urbană 15 / iarna 2019