Top Gear meets Mother Theresa in an ambulance

Misiunea Paramongols a fost îndeplinită, motiv pentru care în numărul următor al revistei igloo (decembrie 2011 – ianuarie 2012) veţi putea citi un interesant articol despre aventurile şi realizările echipei. Până atunci, găsiţi mai jos rândurile din numărul de iunie, scrise de Luiza Hanc înainte de plecarea echipei.

Sunt multe lucruri pe care oamenii le fac din motive caritabile, iar ele implică sacrificarea temporară a binelui personal spre mai binele unei persoane/grup de persoane mai puţin norocoase. Cauze fiind destule, fiecare ajută cu ce poate sau vrea: unii dau o sumă modică de bani şi trec mai departe, alţii o lacrimă difuzată la TV, majoritatea un click pe o petiţie online. Plictisitor. Patru băieţi şi o fată pornesc pe 23 iulie într-o călătorie de 16.000 de kilometri prin două deşerturi şi nenumărate schimbări de climă, fără asistenţă tehnică sau ghidaj, ca să doneze, la final, o ambulanţă românească populaţiei unei ţări încă nomade, cu sistem medical cvasi-inexistent.

Mongol Rally nu este un raliu obişnuit, şi afli asta imediat cum intri pe site-ul pus la cap de cei ce concep astfel de evenimente, The Adventurists. Dacă nu te conving pozele cu oameni ce-şi repară maşina pe un fel de drum prăfuit, printre dealuri stâncoase şi cămile agitate, descrierea în cuvinte a evenimentului sună de-a dreptul încurajator: „no maps – no back-up – no GPS – unreliable – underpowered – unlikely“.

Raliul este organizat (şi nu prea) în spirit aventurier, deci sunt sigure doar starturile – din Londra, respectiv Praga – şi punctul de sosire, capitala Mongoliei. Timpul în care echipele parcurg această distanţă nu este relevant, deci nu este o cursă cu învinşi şi învingători, sau încercare de a stabili vreun record de viteză. Nefiind un tur ghidat, un traseu oficial este exclus. Şi e firesc să fie astfel, pentru că cele 400 de echipe ce participă anul acesta (a opta ediţie Mongol Rally) sunt diferite din toate punctele de vedere. Ceea ce au ele în comun este regula mijlocului de transport folosit pentru acest drum: fie că este o maşină mică (capacitatea motorului un litru) sau un vehicul utilitar (ambulanţă, autobuz şcolar, maşină de pompieri etc.), e vorba de automobile puţin probabil să fie folosite pentru raliuri pe teren accidentat, de unde curajul demersului. În oricare variantă, vehiculul va fi donat, la sosire, autorităţilor din Ulan Bator, alături de o sumă de bani strânsă de echipă prin mijloace proprii.

Partenerul oficial al cursei din 2011 este Christina Noble Children’s Foundation, organizaţie umanitară care se ocupă cu ameliorarea calităţii vieţii în Mongolia şi Vietnam, iar fondurile colectate prin acest eveniment vor fi direcţionate, via CNCF, spre cheltuielile de funcţionare ale satului pentru copii defavorizaţi Blue Skies Ger din Ulan Bator. Fiecare echipă participantă trebuie să strângă minimum 1000 de lire, din care 500 iau această cale. Restul vor fi donaţi către o altă cauză, aleasă în comun de membrii grupului.

Anul acesta, la Mongol Charity Rally participă o echipă în întregime românească, pentru prima dată. Ei spun simplu: 2 x arhitect + inginer de mediu + jurnalist + sociolog + ambulanţă + 16000 km = PARAMONGOLS. Nu sunt ahtiaţi după celebritate personală şi recunoştinţă eternă, deci e suficient să-i prezint în ordinea numerelor de pe tricou (tricoul Paramongols): Gheorghe şi Florin, Gabriel, Paul, Maria + o ambulanţă mai veche recondiţionată. Aceasta din urmă este, de altfel, personaj principal în galeria de benzi desenate de pe site. Sunt din toate colţurile ţării, vin cu pregătire şi aptitudini diferite, dar sunt prieteni şi au un scop în comun: să ducă o ambulanţă românească în Mongolia, iar dacă drumul până acolo va să fie unul imprevizibil şi periculos, cu atât mai bine! Gluma-i glumă, dar echipa are gânduri altruiste cu fondurile strânse prin această aventură suportată pe propria piele: restul banilor (tot ce depăşeşte jumătate din suma obligatorie de 500 £) se vor duce către sistemul medical românesc, fiind direcţionaţi către Fundaţia pentru SMURD, pentru că „suntem conştienţi că nici României nu îi lipsesc probleme de acest fel”.

Mijloacele de care dispun Paramongols sunt destul de limitate, deşi pregătirea lor diferită le oferă anumite avantaje. De la site la logo-ul echipei, la textele amuzante de prezentare sau materialele imprimate realizate de echipă pentru strângerea de fonduri, întregul proiect este însă foarte bine susţinut, cu pricepere nu doar într-ale graficii publicitare, ci şi în ceea ce ţine de conţinutul mesajului. Proiectul Paramongols este convingător, şi asta, cred, vine în primul rând din propria lor convingere. Echipa se află deja sub patronaj UNESCO.

Dintre cei care s-au lăsat seduşi de acest proiect, mulţi provin din mediul artistic – Artanu, Ada Milea, trupele Toulouse Lautrec şi The Mono Jacks au susţinut un concert în mai, trupa The MOOod pozează îmbrăcaţi în tricouri realizate de echipă şi lista continuă să se umple. De altfel, se pregăteşte un eveniment ce implică astfel de nume: „startul românesc” (neoficial) al Mongol Rally se dă pe 28 iulie în Vama Veche, iar echipele internaţionale ce au fost interesate vor forma o caravană, alături de Paramongols, pe toată porţiunea traseului ce trece prin România.