Banchiza Urbană: Trei experiențe cinematografice inedite la TIFF

Trei experiențe inedite la TIFF, toate trei cu o utilizare neașteptată a spațialității în cinema, vin din una și aceeași sursă: Iranul. Prima e asigurată de Simulation, film de debut inclus în competiția principală a festivalului – povestea e esențializată și izolată exclusiv într-o cutie neagră goală, eroii sunt îmbrăcați în jeans și tricou, purtând același tip de încălțări albastre din plastic, iar elementele de decor (uși, pereți, mobilier, accesorii etc) sunt verzi, la fel ca acele green screens folosite în tehnologia digitală pentru a suprapune ulterior alte imagini pe ele. Monotonia coloristică generează suspans, iar transparența scenografiei teatrale e, în mod paradoxal, iluzorie, într-o poveste de reconstituire polițienească, în care adevărul devine relativ.

A doua experiență e planul-secvență mamut de două ore și jumătate fără nici o tăietură de montaj din Immortality – un tur coregrafic de forță într-un spațiu închis și strâmt, culoarul și compartimentele unui tren, unde destinele încrucișate ale personajelor glisează imperceptibil pe o veritabilă bandă Moebius narativă.

Nu în ultimul rând, scurtmetrajul experimental și cel de pe urmă al regretatului cineast iranian Abbas Kiarostami, Take Me Home, filmat în decorul alb-negru al unui sat din sudul Italiei – autorul decupează povestea într-o serie de cadre imobile, de un splendid rafinament vizual, animate de intrarea în scenă a unei mingi de fotbal care se rostogolește fără poticneli pe un șir nesfârșit de scări. Simplu și de efect.