Tribunalul Federal. Wilkie D. Ferguson
Tribunalul Wilkie D. Ferguson, a cărui construcţie a costat 129 milioane de dolari, este amplasat la capătul unei axe urbane, creată de o importantă arteră din Miami. Cele două turnuri care formează clădirea, îndreptate către est şi vest, au fost construite pe locul a două blocuri separate, şi pun în evidenţă un inedit spaţiu public, rezultat în urma ridicării construcţiei pe coloane masive din calcar, trei nivele deasupra solului.
Atriumul central este ridicat de asemenea deasupra pieţei rezultate, în ideea de a prelungi axa urbană chiar în interiorul clădirii, atât fizic, cât şi la nivel vizual. Faţadele indică, prin distribuţia montanţilor de ferestre, diversele funcţiuni ale clădirii – liniile înalte, generoase anunţă spaţiile publice, în timp ce diviziunile mai mici şi mai dense delimitează birourile de la nivelurile joase.
Profilul clădirii se caracterizează prin suprapunerea unor forme şi detalii diferite. Sălile de judecată, camerele de lucru ale judecătorilor şi toate spaţiile necesare bunei desfăşurări a procesului juridic se concentrează în cele două turnuri strălucitoare, cu tăişuri din beton prefabricat de culoarea nisipului. Între ele, se găseşte un corp de opt etaje, din sticlă ondulată, amintind de corpul unei nave. Cu prora îndreptată către sud, acest volum este definit de un perete-cortină de culoare verde-albastră, cu panouri solare subţiri de diverse dimensiuni şi distribuite aleatoriu. Pe faţadele de est şi vest, structura din beton prefabricat este mai subţire la capătul de jos al primei şi la capătul de sus al celei de-a doua, generând un interesant efect vizual. Totodată, peretele uneia dintre clădiri iese în exterior, în timp ce al celeilalte este retras.
Clădirea semnată de Arquitectonica vorbeşte despre deschidere, exterioarele şi interioarele întreţinând un permanent dialog. Desenul planimetric prevede patru săli de judecată pe etaj. Cele două turnuri sunt conectate printr-un generos coridor, prezent pe fiecare nivel, generând o structură înaltă ce oferă dramatism compoziţiei. De asemenea, fiecare sală de judecată este prevăzută cu luminatoare, pentru a permite luminii naturale să pătrundă la interior.
Acest efect de transparenţă este accentuat în segmentul central al clădirii unde, între etajele şapte şi paisprezece, există un atrium de mari dimensiuni, străpuns de un con din sticlă colorată care trece prin coridoare şi apoi, urcând, scade în dimensiuni şi se opreşte într-un luminator. Noaptea, conul este luminat şi este vizibil prin faţadă.
Un sistem contemporan de coloane înconjoară intrarea din turnul de sud, făcând aluzie prin masă şi scară la porticurile clasice. Aceste coloane reprezintă intrarea într-un lobby de cinci etaje, înconjurat de sticlă. Pardoseala este acoperită cu ardezie, iar pereţii interiori cu panouri verticale neregulate din calcar. La capătul de nord, se află lifturile; spre sud, un alt escalator traversează încrucişat, într-un mod spectaculos, zona dintre lobby şi etajul cinci, unde se găsesc spaţiile de judecată.
Nivelele cinci şi şase se întind pe întreaga lungime a clădirii, dar la nivelul şapte şi mai sus atriumul de care vorbeam anterior divizează fiecare etaj. Pe etajele cu săli de judecată, de la zece la 13, pereţii sunt acoperiţi cu aceeaşi piatră calcaroasă prezentă în lobbz. La aceste etaje, lifturile se deschid în zonele de aşteptare, oferind panorame generoase. Planurile sălilor de judecată din turnurile de est şi de vest sunt concepute în oglindă. Aceste spaţii au de asemenea luminatoare care aduc la interior razele soarelui. În ceea ce priveşte finisajele, pentru pereţi s-a optat pentru panouri de protecţie fonică şi pentru panouri din lemn de cireş, iar pentru mobilier şi accesorii – lemn de nuc. Ies în evidenţă plafoanele sălilor, pliate în stil origami. Acestea au proprietăţi acustice şi reinterpretează un detaliu al clădirii pe care vizitatorii îl găsesc la început în peretele de apă de sub portalul de acces.