Turism de tradiție

feature

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_text margin=”none,25,none,none”]

Ne îndreptăm atenţia spre un alt fel de turism, unul responsabil, care ia în calcul toate aspectele zonei de destinaţie, cu specificul ei cultural şi natural, şi îşi propune nu numai să le prezinte într-un mod plăcut privirii, ci să-l facă pe vizitator să le înţeleagă, să interacţioneze cu ele într-un mod care să le potenţeze şi să contribuie la conservarea lor.

[/mp_text]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_text margin=”none,50,none,none”]

Vom vorbi despre conceptul de ecoturism, derivat al mişcării slow şi al sustenabilităţii despre care se vorbeşte din ce în ce mai mult în ultimele decenii. Odată cu instituirea turismului de masă, locuri care cu ani în urmă erau greu accesibile şi rezervate unor călători „iniţiaţi” devin astăzi din ce în ce mai populare, iar conservarea naturii şi a tradiţiilor – o provocare. Aici intră în scenă ecoturismul, care are ca prim obiectiv educarea călătorului, introducerea lui în mediul protejat astfel încât prezenţa lui să stimuleze dezvoltarea economică şi împuternicirea comunităţilor locale, încurajând respectul pentru diferitele culturi şi mediul natural. Aşadar, când vorbim despre ecoturism, vorbim despre respect, grijă şi atenţie, într-un mod care permite schimbul echitabil dintre ceea ce au de oferit natura şi comunitatea locală şi investiţia călătorului în economia zonei.

România se bucură de o multitudine de destinaţii foarte ofertante din acest punct de vedere, cu o varietate de peisaje şi comunităţi care şi-au păstrat specificul de-a lungul timpului. Aici intervin asociaţiile care conservă aceste valori şi, mai mult, contribuie la dezvoltarea lor printr-o strategie deşteaptă de atragere de fonduri şi creştere a vizibilităţii. Discutând cu Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România (AER), aflăm că această direcţie a fost integrată oficial în politicile de dezvoltare a României începând cu 2009, prin strategia naţională de ecoturism, iar în 2014, primele două astfel de zone au fost oficial recunoscute ca destinaţii de ecoturism: Mara – Cosău – Creasta Cocoşului din Maramureş şi Zărneşti – Piatra Craiului din Braşov.

În paralel, AER lucrează împreună cu partenerii locali pentru îmbunătăţirea serviciilor, a nivelului de informaţie şi de interpretare a naturii şi la crearea de parteneriate locale în vederea realizării unei reţele de minimum 10 destinaţii de ecoturism în România. Conştienţi de faptul că există încă multe lucruri de ameliorat în privinţa acestor destinaţii, după cum ne spune Andrei Blumer, cum ar fi aspectul spaţiului public neîngrijit sau încă plin cu deşeuri, servicii turistice lipsite de simţul calităţii, lipsa infrastructurii de canalizare, exploatări brutale de resurse naturale sau lipsa de abilităţi sau fonduri pentru administrarea ariilor protejate, ne îndreptăm atenţia în continuare către trei exemple de bune practici în ecoturismul din România.

[/mp_text]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_image id=”873″ size=”large” link_type=”media_file” link=”#” rel=”rel” target=”false” caption=”false” align=”left” margin=”none,25,none,none”]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_text]

Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor

Asociaţia s-a înfiinţat în 2010, ca răspuns la o parte din problemele ridicate în urma consultărilor publice, în care crearea şi ulterior implementarea unui concept de dezvoltare a zonei ca o destinaţie de ecoturism s-a dovedit a fi o iniţiativă benefică pentru Ţara Dornelor. Asociaţia de Ecoturism Ţara Dornelor (AETD) s-a constituit într-o reţea locală de produse şi servicii reunite sub o umbrelă, oferite de reprezentanţi ai sectorului public şi privat din domeniul turismului, protecţiei naturii şi administraţiei publice din zonă. Astfel, dezvoltarea ecoturismului din zonă prin promovarea naturii şi a culturii locale ca elemente esenţiale ale imaginii turistice a Ţării Dornelor urma să contribuie la susţinerea conservării naturii, creşterii calităţii serviciilor ecoturistice şi atractivităţii turistice a zonei, susţinând dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale.

[/mp_text]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”7″]

[mp_text margin=”none,50,none,20″]

La întrebarea legată de impactul afluxului de vizitatori asupra acestor comunităţi locale, Liviu Hutanu, reprezentant al asociaţiei, ne spune că până în acest moment, influenţa a fost una benefică, atât pentru cei implicaţi direct în activităţi de cazare sau de servire a mesei cât şi pentru cele din activităţi conexe. Astfel, cu timpul, comunitatea s-a specializat în a oferi o varietate de atracţii, de la ghizi locali, operatori de programe turistice, localnici care valorifică resursele naturale (afinată, diferite tipuri de gemuri şi dulceţuri), la mici meşteşugari care au început să creeze obiecte suvernir.

 

Aflăm de la Liviu Hutanu că în momentul înfiinţării AETD membrii fondatori au identificat trei direcţii reprezentative pentru specificul zonei, şi anume gama largă de servicii de ecoturism activ (turism ecvestru, river rafting, tiroliană, mountain bike, excursii cu ghid, poteci tematice), produsele culinare tradiţionale specifice şi peste zece arii naturale protejate, de diferite tipuri, cu infrastructură de interpretare şi de vizitare.

În toate acestea, accentul cade pe natură şi tradiţie, astfel încât valorile locului să se transforme din „obiceiuri vechi” în resurse turistice menite să atragă şi să îi educe pe vizitatori.

[/mp_text]

[/mp_span]

[mp_span col=”5″]

[mp_grid_gallery ids=”875,876″ columns=”1″ size=”medium” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”10,none,none,none”]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_image id=”878″ size=”large” link_type=”media_file” link=”#” rel=”rel” target=”false” caption=”false” align=”left” margin=”none,25,none,none”]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_text]

Asociaţia Kogayon 

Aventurile Asociaţiei Kogayon pe tărâmul ecoturismului au pornit în urmă cu 12 ani, cu proiectul de înfiinţare a Parcului Naţional Buila-Vânturiţa. Am stat de vorbă cu Florin Stoican, în calitate de reprezentant al asociaţiei, care ne-a povestit despre parcursul iniţiativei de la reticenţă la neîncredere, ca un proiect ambiţios cu puţine şanse de realizare, iar încet-încet, prin obţinerea unor rezultate concrete, inclusiv oficializarea parcului prin publicarea Hotărârii de Guvern, la câştigarea încrederii diferitor actori din domeniul public şi privat.

În timp, proiectul însuşi a evoluat, trecând de la o iniţiativă strict de conservare a naturii, prin Parcul Naţional Buila-Vânturiţa, la una de dezvoltare regională, a Olteniei de sub Munte, oferind o nouă direcţie de creştere a zonei prin prisma ecoturismului. Aflăm că Oltenia de sub Munte, ca destinaţie ecoturistică, este o zonă caracterizată printr-o diversitate de valori naturale şi culturale, de la peisaje alpine la zone carstice cu peşteri şi chei, de la păduri seculare cu specii rare la rezervaţii geomorfologice şi geologice, de la urşi, lupi şi capre negre la trovanţi, izvoare minerale şi situri fosilifere, de la obiceiuri şi tradiţii locale până la mănăstiri şi schituri, de la ceramică de Horezu la culele olteneşti, şi de la muzee până la festivaluri locale.

[/mp_text]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_grid_gallery ids=”880,881,882,883″ columns=”4″ size=”thumbnail” link_type=”media_file” rel=”rel” target=”false” caption=”false” margin=”20,10,none,none”]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_text margin=”none,50,none,none”]

Toată această gamă reprezintă punctul de plecare de la care asociaţia a început să contruiască activităţi şi programe ecoturistice care contribuie la dezvoltarea zonei. La întrebarea referitoare la influenţa turiştilor asupra comunităţii locale, Florin Stoican ne răspunde că o parte dintre localnici au înţeles deja că acest lucru este în avantajul zonei şi au început să dezvolte structuri de primire turistică şi servicii, ceea ce a dus la o creştere a locurilor de muncă şi a veniturilor în zonă.

În contextul în care ecoturismul se bazează pe valorile naturale şi culturale ale zonei, păstrarea tradiţiilor şi conservarea patrimoniului cultural sunt obligatorii într-o astfel de strategie de dezvoltare, iar asociaţia consideră această direcţie ca pe o oportunitate unică pentru dezvoltarea zonei.

[/mp_text]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[mp_row_inner]

[mp_span_inner col=”12″]

[mp_image id=”885″ size=”large” link_type=”media_file” link=”#” rel=”rel” target=”false” caption=”false” align=”left” margin=”none,25,none,none”]

[/mp_span_inner]

[/mp_row_inner]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_text]

Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23  

O altă asociaţie care şi-a dedicat activitatea promovării ecoturismului, de data aceasta cu accent pe reţeaua hidrografică a ţării, în special în zona Deltei Dunării, este Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23, care a lansat în urmă cu 5 ani Rowmania, prima mişcare de descoperire şi promovare a traseelor pe apele din România.

Într-o discuţie despre începuturile asociaţiei, am aflat că iniţiativa a fost primită încă de la început cu entuziasm, un rol important având-o şi prezenţa tonică a lui Ivan Patzaichin, o persoană admirată deopotrivă de localnicii din Delta Dunării şi de publicul larg.

Portofoliul bogat al iniţiativei, care numără aproximativ 200 de proiecte mai mici sau mai mari pe parcursul a cinci ani, toate gândite să potenţeze dezvoltarea Deltei, este un semn că atât autorităţile, cât şi localnicii şi publicul larg înţeleg şi apreciază demersul. Departe de a mai avea nevoie de o introducere în bogăţiile Deltei, subliniem doar faptul că, în calitate de arie protejată, se află la o răscruce delicată între ceea ce poate însemna o dezvoltare deşteaptă şi o exploatare nesăbuită provenită din ignoranţă. Ca elemente definitorii, Delta este o zonă a con-trastelor, cu un potenţial turistic enorm alăturat unei sărăcii ameninţătoare sau uitării vechilor meserii locale.

[/mp_text]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”6″]

[mp_text margin=”none,none,none,20″]

În perspectiva asociaţiei, şi în cuvintele lui Ivan Patzaichin, Delta este „viitoarea regină a eco-turismului în Europa”, un obiectiv spre care se îndreaptă proiectul, sprijinit de entuziasmul localni-cilor, al autorităţilor şi prezenţa colaboratorilor cu idei proaspete.

În ceea ce priveşte problema impactului afluxului de turişti asupra vieţii localnicilor, asociaţia pune accentul pe ecoturism ca educare a vizitatorului, pe adaptarea serviciilor turistice specificului locului, tradiţiilor şi ofertelor localnicilor, şi nu pe servicii sau pachete de lux. Astfel, venitul este direcţionat spre localnici.

[/mp_text]

[/mp_span]

[mp_span col=”6″]

[mp_image id=”886″ size=”full” link_type=”media_file” link=”#” rel=”rel” target=”false” caption=”false” align=”left” margin=”10,none,none,none”]

[/mp_span]

[/mp_row]

[mp_row]

[mp_span col=”12″]

[mp_text margin=”none,50,none,none”]

Un al doilea punct de referinţă în această dilemă este legat de faptul că ecoturismul implică o infrastructură verde, iar cele mai bune metode de a o produce sunt resursele locale, inclusiv vechile meserii. Păstrarea şi revitalizarea meseriilor tradiţionale înseamnă un viitor economic pentru tineri şi locuri de muncă pentru localnici. Iar în această perspectivă, de ce să nu ne imaginăm în viitor o ghildă a lotcarilor care să ofere servicii de vizitare pentru turişti, un brand al Deltei asemănător cu ghilda gondolierilor?

[/mp_text]

[/mp_span]

[/mp_row]