Un bloc-boutique în spatele „cortinei de beton”

ARHITECTURĂ: Studio3Plus TEXT: Cosmin Caciuc FOTO: Sabin Prodan

La intersecția străzilor Cezar Bolliac și Theodor D. Speranția din București, în spatele frontului nordic de blocuri socialiste al Pieței Alba Iulia, pe un teren de 955 mp cu dublă deschidere, într-un context eterogen dominat de locuințe de joasă și medie înălțime construite în perioada interbelică, cu multe adăugări recente, biroul Studio3plus a realizat un bloc de patru etaje, cu 11 apartamente de calitate superioară, cu design interior inclus, cu terase foarte generoase și cu un parter transparent, dedicat integral unui birou pentru o echipă de executori judecătorești, în holul căruia sunt expuse trei sculpturi inedite ale artiștilor Ileana și Cătălin Oancea.

Integrarea firească într-un țesut urban interbelic

 

Frontul înalt al blocurilor socialiste din Piața Alba Iulia alcătuiește o „cortină de beton” care ascunde trauma operațiunii urbanistice totalitare din Bucureștiul anilor 1980. Circularitatea precis croită în urma sistematizării a lăsat în spatele fațadelor monumentale „cicatricile” unei violente coliziuni cu țesutul construit existent, în urma căreia au rezultat spații reziduale, demolări și juxapuneri de volume care au încurajat improvizațiile și îndesirile din anii 1990-2000, caracterizate de o arhitectură de slabă calitate. Cu toate acestea, străzile istorice din spatele „cortinei de beton” încă își păstrează caracterul domestic prietenos, prin proporția secțiunii lor și prezența clădirilor de joasă și medie înălțime, ridicate înainte de 1945, cu fațade aliniate la trotuar și grădini generoase.

 

Intersecția dintre străzile Cezar Bolliac și Theodor D. Speranția este un astfel de loc modelat de traumele sistematizării socialiste, dar care rezistă încă prin calitatea țesutului istoric și mai puțin prin valoarea arhitecturală a clădirilor. Evazarea acestei intersecții a rezultat în urma coliziunii dintre insula urbană croită în urma lotizărilor interbelice și sistematizarea socialistă postbelică. La umbra câtorva arbori, spațiul rezidual public de vizavi este folosit acum ca loc de parcare și loc de joacă. Regimul de înălțime al zonei nu depășește 3-4 niveluri, iar stilistica arhitecturală este extrem de eterogenă, cu multe intervenții recente lipsite de sensibilitate arhitecturală față de tradiția modernistă bucureșteană de dinainte de 1945. Lotul de colț cu suprafața de 955 mp se remarcă printr-un contur deformat, cu un „colț” neconstruibil spre intersecție, valoros însă prin potențialul public oferit astfel la nivelul parterului.

Volumetrie sculpturală și adecvare contextuală

 

Volumetria compactă se dezvoltă pe patru niveluri peste un subsol pe întreg perimetrul construibil, ultimele două etaje fiind parțiale și retrase, așa încât vederea dinspre intersecție să ofere cea mai bună relație cu scara generală a construcțiilor învecinate. Modelarea retragerilor în volumul general construibil permis de regulamentul zonei este foarte bine dozată și generează o bună varietate vizuală în percepția pietonală, atât de pe strada Cezar Bolliac (fațada lungă, vestică, cu accesul la apartamente), cât și de pe strada Theodor D. Speranția (fațada scurtă, sudică, cu accesul la birourile de la parter). Dificultatea proiectului a constat așadar în negocierea dintre modelarea volumetriei care răspunde cu succes constrângerilor contextuale și formularea unui program capabil să combine locuirea privată și diversificată cu funcțiunea publică.

 

Primele două etaje grupează 5 apartamente diferite pe nivel, nodul de circulație verticală fiind în contact cu fațada vestică, în punctul în care volumul se „frânge” datorită conturului neregulat al terenului și colțului neconstruibil sud-vestic. Etajul al treilea se reduce progresiv prin modul extractiv al generării a trei terase în volumetrie, iar etajul al patrulea reține doar un volum retras către fațada estică (cea mai puțin vizibilă) în care se continuă prin intermediul scărilor interioare private zona de noapte a celor mai mari două apartamente de la etajul trei. Varietatea tipologică a apartamentelor și modul în care sunt configurate terasele scobite sau extinse în console foarte curajoase produc experiențe spațiale remarcabile între interiorul privat și exteriorul public. Cele două intrări de la parter și colțul sud-vestic în care se întâlnesc fațadele principale constituie locurile cele mai importante din punctul de vedere al percepției urbane, tratate cu multă grijă la nivelul îmbinărilor geometrice de planuri și al punerii în operă a materialelor de finisaj.

Fuziunea între arhitectură și designul de interior

 

Fațada placată în mod ventilat cu gresie naturală atrage atenția prin stereotomia atent cizelată, care răspunde firesc liniilor de decupare a golurilor largi la ferestre. Variația poziției nuturilor de îmbinare este în armonie cu modul decalat de poziționare al ferestrelor și al teraselor în consolă (cu parapete pline sau transparente), oferind unicitate fiecărui apartament. Ancadramentele de metal ale ferestrelor, vopsite la culoarea tâmplăriei de aluminiu și evazate din planul fațadei, conferă vibrație planurilor verticale prin umbrele produse și aspectul tactil, cu referințe la fațadele interbelice, caracteristice centrului istoric al Bucureștiului.

 

Sunt demne de remarcat tratamentele elaborate la intradosurile teraselor în consolă, expuse câmpului vizual în zona intrărilor. Sublinierea atentă a modului de întâlnire a tencuielii orizontale de plafon cu placajul vertical de piatră este realizată prin cu mici praguri decalate și un nut de protecție, într-un mod care conferă o prețiozitate finisării, cu referințe clasice.  Deși fiecare etaj are propria identitate prin poziția ferestrelor și poziționarea teraselor, anvelopanta demonstrează mai degrabă varietatea în unitate, imaginea închegată și unitară, fără repetițiile specifice proiectelor rezidențiale mai extinse. Sunt valorificate fără ezitare toate avantajele scării reduse a programului funcțional; deformările terenului și conformarea țesutului existent devin activatorii contextuali ai volumetriei în cel mai elocvent mod.

PROIECT: Imobil locuințe colective ; AMPLASAMENT: strada Theodor D. Speranția, București; REGIM DE ÎNĂLȚIME: S+P+3E+3ER+4ER; SUPRAFAȚA TERENULUI: 825 mp; SUPRAFAȚA CONSTRUITĂ DESFĂŞURATĂ: 1 520 mp; ARHITECTURĂ: Studio3plus; ECHIPA DE PROIECTARE: Dragoș Scurtulescu, Raluca Scurtulescu, Claudia Ștefănescu, Alina Ionescu; STRUCTURĂ: ing. Marian Degheluță; INSTALAȚII: ing. Iulian Cristea; FINALIZAT: 2024

 

Articol publicat în igloo #222 / Orașe în declin / octombrie – noiembrie 2024

 

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0