Un perete cu totul și cu totul de aur

Gravitația și lumina sunt noțiuni ce și-au dobândit o nouă sinteză în Domus Aurea, casa proiectată de arhitectul Alberto Campo Baeza în Mexic la Monterrey.

Tribut adus cu subtilitate spre marele Luis Barragàn, această casă se distinge printr-un perete (cu totul și cu totul) de aur, care texturează lumina proiectului în ansamblu, precum și prin rapelul la elemente specifice ale poeticii arhitectului spaniol evocat.

Intenția lui Alberto Campo Baeza de a privi în istoria arhitecturii și de a popula operele sale cu un anumit tip de omagiu față de precedente construite sau introducerea unor secvențe spațiale cultivate este, de asemenea, exprimată în proiectul Domus Aurea.

Numele propriu-zis al casei se referă la epoca romană și la Italia, pe care Baeza o iubește într-atât încât împrumută din reședința împăratului Nero (despre care se spune că avea multe piese acoperite sau placate cu aur) ideea de a placa cu aur unul dintre pereții casei. Arhitectul generează un iluminat natural original și emoționant al spațiului principal. Dar aluzia istorică din acest proiect nu este exhaustivă și nu este doar o coincidență.

Campo Baeza spune că a fost inspirat de Luis Barragàn pentru zidul de aur și afirmă cu modestia omagiului influența, dar și moștenirea unui maestru mexican al secolului al XX-lea. Schițele de proiect și evoluția lor în plan afirmă simetrii compoziționale și caracteristici spațiale de raportare la proporțiile templelor grecești amphiprostile. Planul nu este dreptunghiular, ci pătrat, iar elementele principale rămân aceleași.

Casa este înconjurată de un zid de incintă, de înălțimea unui etaj întreg, care reprezintă de fapt baza templului. La fel ca în templele amphiprostile, porticul – care reproduce două rânduri de coloane în plan – este așezat pe două fronturi principale. În spațiul de mijloc al pronaosului și în altar stătea, în templu, statuia zeului căruia îi era dedicat. Acest înțeles spațial joacă un rol central și simbolic și în proiectul Campo Baeza. Arhitectul creează printr-o intersecție de două zone domestice un spațiu pe dublă înălțime: unul în parter, iar celălalt la primul etaj, definind împreună un asamblaj în care lumina este diagonală.

O fereastră amplă și înaltă permite razelor soarelui să transforme în aur spațiul, atingând și reflectându-se din peretele de la primul etaj. Acest efect de deviere a luminii sculptează spațiul diagonal transformându-l în „laic divin”. Se face un salt de la tradiții arhitecturale și de edificare antice grecești către Luis Barragàn.

Materialul aurit și lumina din Domus Aurea își propun probabil să reafirme lumina aurie a mănăstirii călugărițelor din Tlalpan (1954-1959), o filtrare a razelor prin grilele ferestrelor vopsite în galben din capelă: o lumină inventată de arhitectura medievală și gotică, ce are, fără îndoială, un profund sens spiritual.

Lumina religioasă a lui Luis Barragàn devine, în spațiul laic al unei reședințe private, un dispozitiv filosofic și arhitectural al arhitecturii lui Alberto Campo Baeza. Pentru a parafraza cuvintele arhitectului, se poate spune că lucrarea poate fi raportată la o casetă spațială ingenioasă, dar și, pur și simplu, perforată pentru a lasă lumina: „Atunci când arhitectul captează adecvat soarele, LUMINA străpunge spațiul format de structuri – mai mult sau mai puțin grele, care au nevoie de conectarea la pământ pentru a transmite forța primă a gravitației – și, prin miracolul plutirii, levitează sau chiar zboară în spațiu. Hagia Sofia, Pantheonul și Ronchamp sunt dovezi tangibile ale acestei realități extraordinare.”

Lucrările lui Campo Baeza urmăresc să arate greutatea lor geometrică înainte de a se ridica odată cu lumina. Culoarea albă a pereților este fundalul perfect pentru traiectoria luminii. Albul pentru Alberto Campo Baeza este sinonim cu absența: lipsa haosului, absența dezordinii, lipsa inutilității, lipsa de redundanței. În plus una dintre moștenirile Mișcării Moderne.  „Impregnată de lumină opera arhitecturală se transformă în schelet pur pentru a fi ridicată de puterea musculară a luminii.” Mara Corradi

Proiect: Domus Aurea Arhitecți: Alberto Campo Baeza și Gilberto L. Rodríguez Colaboratori: María Pérez de Camino Diez, Pamela Díaz de León, Alejandro Cervilla Garcia, Ignacio Aguirre Lopez, David Alatorre, Viviana Ortiz, Mauricio Barcenas, Katia Radilla, Guillermo Durán, Elena Jiménez Sánchez, Tommaso Campiotti Imanol Iparraguirre Barbero Amplasament: Monterrey (Mexic) Client: Sorteos TEC – Instituto de Monterrey Tecnológico Constructor: Sorteo TEC Proiect: 2014 Realizare: 2016