fbpx

Un proiect 4D despre maturizarea unei case

Se ia un triplex confortabil, se adaugă parcela alăturată, se extind toate nivelurile pe teritoriul acesteia prin funcţiuni similare, dar cu un plus de fineţe, se aşază zona de zi la etajul întâi, se urcă grădina pe acoperiş, se adaugă un lift exterior pentru a ajunge la ea, se transformă parterul într-o suită de spaîii destinate relaxării şi se lasă să crească. Se adaugă multă verdeaţă şi se aşază sub razele soarelui. Se obţine o elegantă vilă urbană, cu spaţii generoase şi fluide, din care transpare un stil de viaţă rafinat.

Text: arh. Catrinel Panaite
Foto: Şerban Bonciocat

Miezul casei este un hol cu dublă înălţime, sub o terasă cu pardoseală translucidă, care serveşte drept luminator. Acoperită parţial de o placă transformată în jardinieră, aceasta anunţă acoperişul-grădină aflat deasupra, la ultimul nivel.

Holul inundat de lumină ţine împreună cele două părţi ale casei: cea iniţială, compactă şi cerebrală, din nevoia de a rezolva toate funcţiunile într-un mod cât mai eficient, şi cea nou apărută, care reia tema fiecărui nivel, dezvoltând-o.
În centrul de greutate al corpului nou se află un mare spaţiu de zi, cu triplă orientare: spre holul principal, spre curtea de la parter şi spre o loggie pe două niveluri, umbrită, din care se poate urmări spectacolul străzii numai printr-o fantă îngustă. Avantajul de „a vedea fără a fi văzut”, proporţiile şi felul în care cade lumina amintesc de lumea orientală. Spre aceeaşi loggie se deschide şi biblioteca aflată în supantă deasupra livingului. Comunicarea liberă a spaţiilor este continuată prin deschiderea bibliotecii către mica terasă descoperită, prin a cărei pardoseală este luminat holul. De partea cealaltă a terasei se află dormitorul de oaspeţi şi dormitorul matrimonial, încheind şirul încăperilor înlănţuite vizual.

Deasupra acestui nivel se dezvoltă grădina suspendată, bogat plantată, mărginită de o pergolă umbroasă pe latura calcanului. Puternic vibrată prin jocuri de înălţimi şi schimbarea tipurilor de vegetaţie, animată de o mică oglindă de apă, terasa-grădină se ascunde de viaţa tumultuoasă a oraşului, permiţând însă contemplarea detaşată a siluetei acestuia.

Pasiunea proprietarului pentru vegetaţie se regăseşte în fiecare colţ al casei, interior sau exterior, traducându-se în unele cazuri prin imagini neaşteptate cum ar fi iedera care urcă pe unul dintre pereţii piscinei de la parter, contribuind la întreţinerea microclimatului necesar acesteia.

Piscina este în acelaşi timp „clou”-ul holului principal şi elementul de articulare între casă şi curte, iar dotările de spa – jacuzzi, sală de fitness, saună şi masaj, ocupă aproape întregul parter.

Încurajate de transferul unora dintre funcţiuni în aripa nouă, încăperile din clădirea iniţială se extind în spaţiile astfel eliberate şi se transformă: vechiul living devine un lounge adiacent dining room-ului, iar ansamblul dormitorului matrimonial ocupă întregul nivel, permiţând includerea salonului (dormitorului de oaspeţi), camerei de baie şi dressing-ului într-o suită de tip „open space”, fără bariere vizuale.

În afara spaţiilor de reprezentare care comunică în sistem deschis, se remarcă şi o subtilă atenţie pentru încăperile mai retrase ale casei: bucătăria, cu loc de luat masa şi terasă proprie, poate funcţiona şi independent de dining-room, la fel şi dormitorul de la ultimul etaj, care nu a fost inclus în periplul arhitectural atât de transparent al casei.

În ciuda dimensiunilor generoase ale clădirii, încăperile sunt puternic particularizate atât prin poziţia lor în plan, niciodată aceeaşi la niveluri diferite, cât mai ales prin tipul de lumină naturală asociată materialelor alese. Acestea parcurg toate treptele, de la high-tech la natural, adaptându-se fără prejudecăţi destinaţiei fiecărui spaţiu şi preferinţelor persoanei care îl locuieşte.

Iată cum o idee spectaculoasă – includerea, în varianta iniţială, a piscinei în holul central – se nuanţează pe măsura avansării proiectului, se lasă modelată de forţele proprii ale casei şi se transformă, lăsând loc schimbărilor de mai mică anvergură, dar mai rafinate, care ghicesc dorinţele clientului. Cel care locuieşte o casă o vede altfel decât arhitectul şi altfel decât a perceput-o el însuşi în timpul proiectării, se îndrăgosteşte de anumite unghere sau dă uitării altele, în funcţie de stări de moment, amintiri, senzaţii, care de multe ori nu se pot explica arhitectural.

O reîntâlnire după mai mult de zece ani între client şi arhitect duce astfel la reconsiderarea proiectului iniţial, iar în acest proces, alături de cei doi, casa însăşi se maturizează. Avem de a face cu un veritabil proiect în patru dimensiuni, care evoluează în spaţiu şi timp alături de oamenii care l-au creat şi de cei cărora le este destinat; dovedind o dată în plus că transformarea continuă a caselor este un proces natural care va rezista trecerii de la lumea tradiţională la cea contemporană.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0