În demersul lor, arhitecții de la Prokš Přikryl s-au lăsat inspirați de ideea de mecanism colosal pe care o întruchipează moara în cele trei componente fundamentale ale sale: tehnologia măcinatului (o realizare Prokop și Fiii), structura (o lucrare a constructorului Pollert) și, nu în ultimul rând, învelișul exterior – o creație a renumitului arhitect Josef Gočár, deja amintit. Datorită viziunii și contribuției sale, ansamblul nu a fost niciodată perceput doar prin dimensiunea lui industrială, ci și prin aura misterioasă de mașinărie complexă, ascunsă într-o „fortăreață”. Silozul, la rândul său, e o construcție care nu se citește cu ușurință, așa încât arhitecții și-au dorit să-i dezvăluie compoziția frustă și spectaculoasă deschizând parterul pe două laturi (dintre care una spre curtea interioară) și transformând zona de sub depozitele de cereale în spațiu de acces și circulație. Masivitatea minerală a acestora, suspendate deasupra solului, creează un efect de contrast cu planul de jos, lăsat complet liber; volumul clădirii înseși pare astfel că plutește pe elemente de sprijin mai delicate sau fragmentate. Diverse intrări, ferestre, nișe și punți de legătură între clădiri au fost redecupate și scoase la iveală din vechi structuri rămase astupate.