Viena în mai, la un sfârșit de săptămână – II

Muzeul Hundertwasser este acaparant. La fiecare etaj, o altă expoziție. Personalitatea artistului multilateral, cromatica plină de energie, ideile sale proaspete afirmate cu convingere risipesc imediat aura nemeritată de manierism banalizat a unor critici pizmărețe.

Mai departe, după o plimbare pe o stradă artistic decorată, ajung la casele lui Hundertwasser înconjurate de o mare de turiști curioși. La intrarea în imobil, un anunț în patru limbi imploră respectarea spațiului privat al locatarilor…

Muzeul Seccession este impunător, alb, spațios și primitor. Frescele lui Klimt reprezintă pentru mine exponatele cele mai interesante. Turiștii le contemplă cuvioși ca într-o biserică. În drum spre Muzeul Leopold trec prin fața clădirii parlamentului aflată în renovare.

Palas Athena încadrată de macarale și organizare de șantier pare că veghează răbdătoare, cu grijă și cu îngerul în mână, la însăși renovarea democrației austriece. Muzeul Leopold dedică o expoziție de mari proporții modernismului: pictură, grafică, mobilier, textile.

Închei ziua la Kunsthalle: un mic salon este dedicat arhitectului austriaco-american Friedrich Kiesler (născut în Cernăuți în 1890) și proiectului ”The Endless House”. O altă secție adăpostește opere postmoderne ale artistului Thomas Lanigan-Schmidt. Două ample spații prezintă artă textilă sub titlul „Ornamentul ca promisiune”.

Pentru cină, aleg la inspirația de moment un mic restaurant inundat de istorie și culoare locală „La trei topoare”.

Mai târziu, la câțiva pași mai departe, merg în cel mai faimos local de jazz al Vienei ”Porgy and Bess”. Prezentatorul ne spune că la acel restaurant Schubert era clientul casei și obișnuia să cânte la pian melodii populare, iar lumea dansa.

Cu această notă muzicală închei notele mele de călătorie vieneze.