Vila inginerului Corneliu Nicolau din str. Turgheniev nr.4, o lucrare de referință a arhitectului Ioan Niga din parcelarea istorică Jianu

7 aprilie 2026

Vila inginerului Corneliu Nicolau din str. Turgheniev nr.4, o lucrare de referință a arhitectului Ioan Niga din parcelarea istorică Jianu

TEXT: arh. Mădălin Ghigeanu

Parcelarea Jianu, situată în nordul Capitalei, reprezintă o arhivă consistentă a arhitecturii interbelice românești, remarcându-se prin calitatea sa excepțională. Inițiativa proiectului, cunoscut și sub denumirea de Parcelarea UCB, aparține inginerului Nicolae Caranfil, director al Uzinelor Comunale București. La data de 13 noiembrie 1933, a fost demarat procesul de asanare a bălților de pe cursul Colentinei, continuând astfel un concept mai vechi, inițiat în 1912, privind crearea unui Parc Național în zona de nord a orașului. Deși nu se afla în imediata vecinătate a proiectului din 1912, spiritul extinderii urbane către nord, către zona lacurilor, a fost prezent de mai mult timp, promovând o nouă relație între spațiul construit și zonele verzi.

Proiectul a beneficiat de contribuția unui grup de ingineri de prestigiu, printre care Dorin Pavel, Gh. Vladimirescu, D.R. Corbu, Al. Aricescu și Theodora Curelea. În urma acestor demersuri, au fost create lacurile pe care le cunoaștem astăzi — Băneasa, Floreasca, Herăstrău, Tei, Pantelimon, Fundeni și Cernica — și au fost amenajate spații dedicate recreerii și loisir-ului pentru locuitorii capitalei.

Terenul parcelării Jianu, cu o suprafață de aproximativ 13 hectare, aparținea inițial Băncii Marmorosch Blank, care, în „Miercurea Neagră” din 21 octombrie 1931, a înregistrat un colaps financiar și a intrat în insolvență. Terenul, amplasat între Lacul Floreasca, Calea Dorobanților, Șoseaua Fabrica Popovici și Șoseaua Jianu, a fost achiziționat de Primăria București în anul 1932, în timpul mandatului primarului Dem. D. Dobrescu. Sub conducerea acestuia, au fost întreprinse ample lucrări de amenajare urbană, culminând cu realizarea Parcului Bordei în 1938.

În anul 1935, directorul Nicolae Caranfil, pe atunci și la conducerea Societății Generale de Gaz și Electricitate (SGGE), a obținut de la primarul Alexandru Donescu o parcelă de teren delimitată de Șoseaua Jianu (Aviatorilor), străzile Herăstrău, Armindenului, Jean Monet, Mircea Eliade și Nicolae Caranfil. Pe această parcelă a demarat proiectul cunoscut sub denumirea de Parcelarea UCB, ulterior devenită faimoasă sub numele de Parcelarea Jianu. Aceasta includea și străzile Q. (Heleşteului) și P. (Crângului).

Proiectul a fost încredințat arhitectului Octav Doicescu, în acel moment angajat la Societatea Generală de Gaz și Electricitate, fiind destinat inițial pentru locuințele funcționarilor SGGE, care aveau posibilitatea de a construi case unifamiliale pe parcele de 10×20 metri, prin credite avantajoase. Ulterior, dimensiunile loturilor au fost extinse prin „PUZ-uri derogatorii”, aprobate de primarul Săbăreanu, care au permis fronturi de stradă mai mari, de 16-17 metri, iar la capetele parcelelor, chiar și de 23-24 metri. În 1937, a fost depus un plan pentru construirea unor blocuri de locuințe pe străzile N, P, Q și R, la nr. 16, 17, 18 și 19 (jumătate).

Evoluția arhitecturală și socială a parcelării Jianu. De la locuințe pentru funcționari la reședințe de elită

Pornită de la locuințe ieftine pentru funcționari, va deveni ținta protipendadei bucureștene dar și terenul fertil pentru planșeta celor mai buni arhitecți ai vremii. Deși are un aspect unitar stilistic, rezultatul a fost dat de proiecte realizate de aproape toți arhitecții cunoscuți ai vremii: Octav Doicescu, Ioan și Tiberiu Niga, G.M.Cantacuzino (în apropiere, în parcelarea Mornand), Horia Creangă, Ion Giurgea, Emil Nădejde, Dori Galin Golingher, Alexandru Zaharia, Alexandru Iliescu, Anton Curagea, Paul Emil Miclescu, Louis Adelstein, Gh. Cristinel, Martin Pinchis, Jean Văleanu Emil Guneș, Pascal Georgescu, Dimitrie Ghiulamila, Saul Șmilovici, Gyorgy Emeric, Dumitru Vișan, C. Minescu, Gh. Simotta, Titu Evolceanu, Gh. Trifu, Stavri Opari, Ekert Eduard, Eugen Popescu Alfred Popper, Constantin Joja, N. Săvulescu, J.Demetrescu, Ștefan Boboc, Eugen Tomescu, Corneliu Rădulescu, I. Maler, Franz Emil Appel, Nedelescu, pentru a-i enumera doar pe cei din dosarele găsite de mine în arhiva PMB.

Octav Doicescu și Emil Nădejde, mai mult decât atât, au locuit acolo, realizându-și fiecare propriile locuințe mai mult decât generoase în acel ansamblu.

Vila inginerului Corneliu Nicolau: un proiect de valoare arhitecturală pentru o familie de prestigiu a României interbelice

Vila Irinei și a inginerului Cornel Nicolau, cumnatul arhitectului Tiberiu Niga, a fost mult timp o enigmă în această zonă. Amplasată pe loturile 19 și 21 (fostă proprietate a familiei Florescu), pe strada Ivan Sergheevici Turgheniev nr. 4 (fostă B), imobilul se află în vecinătate și în perfectă consonanță stilistică cu vila de la nr. 6 a inginerului Miclescu (proiectată de către arhitectul Paul Emil Miclescu), ambele făcând parte din ultimele rămășițe urbanistice ale zonei celei mai favorizate ale peninsulei. Zona este astăzi dominată de prezența pedantă (mai degrabă politic decât arhitectural) a vilelor Lac 1, 2 și 3, produsul brutal al perioadei Gh. Gheorghiu Dej, moment în care s-au demolat peste noapte lucrări inestimabile ale unor proprietari și arhitecți de renume: Vilele contesei Elena Wassilko, Sofiei Davidoglu și Ion Pogoneanu (arh. Octav Doicescu),Vila Minerva și Valer Pascu (arh. G. Cristinel), Vila Mateescu (arh. Tiberiu Niga), prop. Artemiza și Emil Nădejde (arh. Emil Nădejde) și pesemne încă multe altele ce urmează a fi descoperite.

Dosarul de autorizare I Galben nr. 125/1941, ce conține proiectul de extindere a unei construcții existente și de amenajare peisageră a terenului de pe lotul 19, dezvăluie atât proprietarul casei, antreprenorul inginer Cornel Nicolau, cât și autorul proiectului, arhitectul Ioan Niga. Terenul de la nr.17 aparținea tot familiei Nicolau.

Proiectul de extindere și amenajare cu un corp de clădire către sud, este compus doar dintr-o bucătărie la parter și un cerdac la etajul unei construcții existente. Fațada casei la strada Turgheniev este o prezență impresionantă și în ziua de astăzi, fiind beneficiara unei restaurări reușite. Propunerea lui Niga se rezumă la o intervenție într-un stil neoromânesc epurat, tipic perioadei 1930-40, cu accente și detalii decorative în spirit mediteraneean, un gest mai mult estetic-volumetric decât funcțional, punând accentul pe amenajarea generoasă a curții interioare, din ale cărei rămășițe se mai disting și astăzi pergola pe semicerc, gardul și ușa de lemn de acces, și aleile pietonale. Din păcate fațada din propunerea autorizată nu se regăsește în teren, fațada posterioară a imobilul fiind modificată de multe ori de-a lungul timpului.

Inginerul Cornel Nicolau, proprietarul Antreprizei C. Nicolau era fratele soției arhitectului Tiberiu Niga. Doamna Sanda Niga-Nicolau, soția arhitectului, era descendentă a unei familii bogate din Ardeal, fiica comerciantului Teodor Nicolau, avându-i ca frați pe inginerii Corneliu și Teodor Nicolau. In anii ’30, antrepriza C. Nicolau participase la licitațiile execuției unor sedii ale Băncii Naționale, având lucrări importante atât în București cât și în țară (UDR Reșița). Între anii 1939-1948, arhitectul Tiberiu Niga a fost angajat în cadrul antreprizei C. Nicolau, realizând majoritatea proiectelor de arhitectură ale companiei. După 1948 antrepriza ing. C. Nicolau va fi naționalizată, proprietarul, inginerul Cornel Nicolau devenind inginer-șef la IPCI.

Arhitectul Ioan Niga: Viața, opera și moștenirea

Arhitectul acestui proiect, bătrânul Ioan Niga, tatăl arhitectului Tiberiu Niga este, din păcate, mult prea puțin cunoscut și prețuit în ziua de astăzi. Doar în parcelarea Jianu sunt cunoscute cel puţin 4 vile semnate de către arh. Ioan Niga, ceea ce schimbă imaginea despre portofoliul său, el fiind până acum considerat mai degrabă o personalitate a arhitecturii anilor ’20, perioadă de trecere de la stilul neormânesc către modernism. Este mai mult ca sigur ca Ioan Niga să mai aibă încă multe alte lucrări realizate în perioada anilor ’30, atunci când lucra împreună cu fiul său, Tiberiu.

Ioan Niga este autorul vilei Vintilă Mihăilescu din apropiere, în Bd Primăverii 28, o casă despre care am mai scris anterior ce se află într-o perfectă consonanță stilistică cu imobilul Nicolau în cauză.^[1]

S-a născut la Arad în 1878, când Ardealul era sub domniția austro-ungară, cunoscând bine limba maghiară și semnându-se câteodată „Janos” în puținele scrisori rămase.

A făcut Școala Politehnică din Budapesta în 1903, iar între 1908-1918 va fi angajat ca arhitect la Direcția Căilor Ferate din Budapesta. A fost căsătorit cu Adriana (născută Nadăș) cu care a avut doi copii, pe Tiberiu (născut în 1906) și pe Stela. Familia Niga se va muta mai întâi la Seghedin, între 1908-1911, şi, ulterior, între 1911-1919, la Budapesta, unde Tiberiu Niga va face primele clase primare şi primii ani de liceu. După Primul Război Mondial, familia Niga revine în țară, mai întâi la Cluj, între 1919-1922 şi, ulterior, după 1922, la București unde vor locui pe str. Gral Lahovary 74. Ioan Niga își va echivala diploma de arhitect în țară, în anul 1923, iar între anii 1922 și 1937, va fi angajat ca arhitect la Direcția Generală a Căilor Ferate Române. De menționat că, în perioada sa budapestană, de 10 ani, a câștigat prin concurs, în 1912 proiectul pentru „Locuințe ieftine pentru funcționarii Căilor Ferate Ungare (MAV)”.

A realizat în țară Refacerea Gării de Nord, București (1926), Sediul Socității Asigurarea Românească str. Ion Ghica, București (1925), Palatul CFR, bd. 6 Martie, Arad (1930), Refacerea Teatrului vechi din Arad (1933).

A proiectat și numeroase locuințe în București, majoritatea împreună cu fiul său, arh. Tiberiu Niga: Imobil locuințe Bd. Dacia 42 (1928), Str. Esculap nr. 1 (1930), str. Brezoianu nr. 5 (1934), Blocul Juvara, str Gral Berthelot nr.36 (1937), Imobil Iustina Buda, str. Av. Șerban Petrescu nr. 21 (1940), imobil Mihail şi Florica Georgescu, str. Barbu Iscovescu nr. 13 (1940), Imobil str. Constantin Stahi nr. 18, Imobil Virgil Mihăilescu, Bd. Primăverii nr. 28 (1940), vila ing. Cornel Nicolau, Parcelarea Jianu (1941) şi cu siguranță, multe altele ce urmează a fi descoperite.

Între 1941 și 1949 a lucrat la Asigurarea Românească. În 1953, se va pensiona din cadrul Serv. De Investiţii a Comitetului pentru Aşezăminte Culturale.Moare în anul 1958.

Concluzii

Vila inginerului Cornel Nicolau este una dintre cele mai frumoase case din nordul capitalei, dar imaginea sa suferă, din păcate, prin faptul că fațadei posterioare îi lipsește tocmai intervenția salutară realizată de mâna de maestru a bătrânului Ioan Niga. Atâta timp cât am găsit de cuviință ca, alături de colegul Stelian Popa, să redăm chipul original al casei prin programe AI, poate cei care dețin actualul imobil reușesc să refacă fațada posterioară și toată amenajarea peisageră inițială, redând urbei un punct de reper al arhitecturii românești.

Valorificarea și protejarea acestei case ar putea deveni un exemplu de bune practici în conservarea patrimoniului și în promovarea identității arhitecturale a Bucureștiului interbelic.

[1] B365 – Antoaneta Dohotariu, interviu Mădălin Ghigeanu – Vila Virgil Mihăilescu, cea mai frumoasă casă de pe Blvd. Primăverii, cu living de 51 mp. Aici s-a mutat tandemul Iosif-Liuba Chișinevschi.