Willy Durand – torționarul amintirilor

Amintirile pot fi șterse ori neșterse. Modificarea lor este posibilă, ea se petrece în străfundul psihicului nostru. De la începuturile sale, omul a încercat să păstreze amintirile prin vorbă ori desen, cu speranța că ele vor rămâne „neșterse”. Așa a și fost ­ în cazurile fericite. Alteori, dorința de imortalizare este subiectivă, tendențioasă și atunci înregistrarea imaginii se vede modificată la origine: înfrumusețăm sau urâțim după bunul nostru plac imaginile înainte de a le conseva. Mai rar, mai surprinzător, mai poetic este faptul de a-și însuși amintirile altcuiva, amintiri deja înregistrate, și a le modifica. Este ceea ce face Willy Durand: folosește clișee vechi, negative, diapozitive și le transformă, le scrijelește, le alterează, le schingiuiește uneori. Ceea ce rezultă din acțiunea sa sunt amintiri deformate, anamorfoze ale celor ințiale. A făcut studii de litere și filosofie, viața sa este fantoma deformată a realităților succesive devenite amintiri!

Probabil că nu din întâmplare a ales să expună o serie de foto-amintiri ”From a collection” într-o fortăreață construită peste șisturi precambriene, pe flancul nordic al sinclinalului Laval. Amintire mai veche de atât este greu de găsit! Fortăreața respectivă se numește Sainte-Suzanne, se poate mândri cu un dolmen ceva mai nou decât șisturile respective, precum și cu un donjon care i-a ținut piept lui Wilhelm Cuceritorul.

Astăzi, zidurile sunt încă în picioare, dar în jurul lor se așterne pacea câmpurilor înverzite. Doar în fosta stână a castelului, Willy Durand învie tumult, zbucium și strigăte. Sub mâna sa, amintirile trec care pragul melancoliei, care pe cel al infernului și fug speriate să se ascundă în piatra neclintită. Dacă treceți prin Franța, nu departe de Loara și castelele sale, prin valea unui râu care se cheamă Evre, opriți-vă, locul este fără doar și poate fermecat!