Workshop cu Sami Rintala
După o lună petrecută în Moscova la biroul KB Strelka, alături de arhitectul Denis Leontiev, unde am avut în vedere documentarea pentru proiectul de diplomă, interesele mele au început să prindă o formă neaşteptată. Astfel, în luna iunie, am primit aprobarea de a participa la un workshop organizat de Sami Rintala în Sandhornøy, o insulă în Norvegia, aflată la 1 000 km nord de Oslo, după Cercul Polar.
Două săptămâni în Sandhornøy, fără pic de întuneric, cu o umiditate excesivă în aer, vânt extrem de puternic şi plaja pe care aveam să lucrăm erau semne clare că se preconiza o experienţă arhitecturală extraordinară. Proiectul la care urma să lucrăm ne-a fost prezentat de arhitecţii Sami Rintala şi Joar Nango. Împreună cu cei 30 de studenţi arhitecţi din 11 ţări prezenţi la workshop urma să concepem şi să construim trei adăposturi pentru festivalul internaţional de muzică SALT, oferind o alternativă la cazarea în tradiţionalele corturi lavvu. Proiectele au avut la bază noţiunile de „nomad” şi „adăpost” care reflectă nevoile primare ale nordicilor. Astfel, fiecare din cele trei adăposturi urma să aibă câte o tematică diferită: systems, skybound şi earthbound. În mod cert, lucrul care a avut cel mai mare impact asupra noastră a fost cerinţa de a face toate schiţele la scara 1:1 din scânduri (1”x4”) sau grinzişoare (2”x4”) prelucrate de către noi, plus orice alt material de care am fi avut nevoie. Acesta a fost momentul în care s-a văzut clar problema şcolilor teore-tice de arhitectură; provocarea era ca mate-rialul pus la dispoziţie să fie folosit în întregime şi eficient, nu doar să purtăm discuţii conceptuale. Echipa cu care am lucrat a fost alcătuită din patru persoane din România, Canada, Spania şi Polonia, îndrumaţi de Sami Rintala, care împărtăşea viziunea şi tehnicile sale de lucru cu noi. Extrem de practic, dar folosindu-se de un limbaj poetic impresionant, Sami explica fiecare sugestie făcând referire la felul în care se adăpostesc pescarii în bărcile lor sau la fauna zonei, perfect adaptată condiţiilor meteorologice. Acestea au fost principiile pe care am încercat să le urmăm şi noi în proiect. Folosind sistemul modular, a fost creată o structură ludică ce serveşte protecţiei şi adăpostului. Aceste cutii din lemn, proiectate cu dimensiunile optime unui spaţiu confortabil pentru odihnă şi şedere, sunt grupate în jurul focului şi formează astfel un spaţiu cu noi posibilităţi de exploatare. La fel ca în tradiţionalele corturi vernaculare lavvu, focul devine nucleul central şi defineşte spaţiul de întâlnire, în jurul său declanşându-se conversaţii între oamenii aflaţi la diferite niveluri. Adăpostul a fost gândit să fie temporar, uşor de transportat, produs în masă, nu doar să fie unul pentru oameni nomadici, ci el în sine să fie nomadic. Construcţia a fost optimizată prin utilizarea a două module. Cele 13 piese sunt aşezate una peste cealaltă fără a folosi utilaje mecanice. Cutiile sunt prinse împreună cu holţşuruburi şi chingi atingând o înălţime de 4,8 m şi putând adăposti în siguranţă 12 persoane. Modulele stivuite oferă o serie de privelişti spre extraordinarul peisaj norve-gian muntos cu ajutorul a două ferestre şi un balcon cu deschidere spre marea Norvegiei şi spre punctul cel mai de jos în care coboară soarele. Fiecare cutie este alcătuită din grinzişoare de 2”x4″ fixate cu holţşuruburi. La exterior, cutiile sunt placate cu scânduri suprapuse de 1”x4″, protejând spaţiul interior împotriva condiţiilor vitrege din zona arctică. Acest sistem simplu şi logic îmbină rezistenţa structurală mare a grinzişoarelor cu modulele relativ uşoare şi redă o formă vizuală estetică şi uniformă a adăpostului. Planul poate fi oricând reconfigurat în altă formulă, redus sau lărgit, în timp ce modu-lele sunt uşor de transportat şi de reasamblat. Metodele simple de folosire sporesc sentimentul de temporaritate şi, de asemenea, sustenabilitatea proiectului.