Situat la periferia Giardini, Pavilionul României poate fi ușor de ratat, în lunga promenadă expozițională. Însă, odată ajuns acolo, experiența profundă a interacțiunii devine viscerală. Proiectul, dezvoltat sub forma unor multiple canale, este afișat pe ecrane de mari dimensiuni, în timp ce o a doua instalație, de dimensiuni mai mici, amplasată în camera alăturată, prezintă o serie mai largă de filme, reflectate în oglinzi susținute de un braț robotic sculptural conceput ca o versiune supradimensionată a echipamentelor folosite pentru filmare. Imaginile sunt explicite, întregul fir narativ aducând împreună personaje nud care contextualizează problematici despre corp, sexualitate și intimitate prin conversații, dans sau atingeri, reafirmând astfel rolul și puterea imaginilor în mișcare. De asemenea, experiența sonoră augmentează starea generală a expoziției, prin sunete care alternează între dialog sau secvențe auditive amplificate ale atingerilor sau respirației.

Proiectul marchează o etapă următoare a cercetării Adinei, inițiată prin filmul Touch me not – câștigător al Ursului de aur la Berlinale în 2018. Continuând această cercetare personală, Adina construiește o colaborare strânsă și longevivă cu protagoniștii, explorând rolul intimității în viața de zi cu zi. Poveștile se conturează în jurul unor comunități familiare artistei, care provin din diferite țări, generații și medii: performerii Hermann Muller și Dirk Lange, activi în promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, actrița și profesoara de actorie Laura Benson, activistul transgender Hanna Hogmann – toți au luat parte la firul narativ al Adinei, explorând, împreună, intimitatea și conectându-se prin conversații, dans sau atingeri.