fbpx


White November igloo

Reconversii

Încă din cele mai vechi timpuri edificiile existente erau adaptate nevoilor vremii, suferind deseori modificări majore, atât din punct de vedere al funcţiei, cât şi la nivelul structurii. Spre exemplu, în epoca Renaşterii, monumentele Antichităţii primeau noi destinaţii, iar în perioada Revoluţiei Franceze lăcaşurile de cult se transformau în clădiri industriale sau militare. Totuşi, problema protejării patrimo­niului prin reconversie nu s-a pus decât în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, când, pentru a contracara fenomenul demo­lărilor menite să facă loc clădirilor manifest ale noilor expresii arhitecturale, s-a născut un important curent de salvare a monumentelor, indiferent de funcţia sau scara lor.

Text: Réka Ţugui

În acest context au apărut un nu­măr semnificativ de arhitecţi care şi-au propus să ofere o nouă şansă clădirilor trecutului prin modificări substanţiale care să le asigure existenţa în lumea contemporană. Iar soluţiile pe care le-au găsit s-au dovedit a fi extrem de creative, cu un impact benefic asupra comunităţilor locale (rolul valorilor memoriale ale patrimoniului este binecunoscut), asupra economiei (investirea cu funcţiuni generatoare de venituri la bugetele locale cum ar fi cele turistice sau comerciale) şi, nu în ultimul rând, asupra culturii în general.

Căutările pentru integrarea esteticii şi tehnologiei contemporane în clădirile istorice, în aşa fel încât să se creeze o relaţie de simbioză între vechi şi nou, au rezultat într-o direcţie unică a arhitecturii, cu realizări fascinante şi posibilităţi nelimitate.

Începând cu anii 1970, reconversia a devenit un subiect frecvent al conferinţelor şi revistelor de specialitate, atât la nivel local, cât şi internaţional. Celebra publicaţie londoneză The Architectural Review lansa în 1972 un număr special cu această temă, iar trei ani mai târziu Şerban Cantacuzino publica, tot în Londra, prima carte dedicată domeniului: New Uses for Old Buildings (1*).
Alte două evenimente importante care au consacrat această nouă direcţie în procesul recuperării patrimoniului au fost conferinţele „Old into new” (Glasgow) şi „Old and new architecture: design relationship” (Washington D.C.).

Deşi în cazul reconversiilor „funcţia este cea mai evidentă schimbare, clădirile pot primi şi alte modificări, la nivelul circulaţiilor sau al relaţiei dintre spaţii. Mai mult, în anumite cazuri, ele pot fi extinse cu noi volume sau pot pierde anumite componente considerate a fi nevaloroase.” (2*)

Dar cea mai importantă problemă pe care aceste intervenţii o ridică rămâne soluţionarea raporturilor între vechi şi nou, adaptarea la contemporaneitate fără alterarea moştenirii istorice.

Pentru dosarul numărului #158 igloo ne-am oprit asupra a patru proiecte care, deşi oferă răspunsuri diverse la această problemă, au în comun calitatea conceptului, rezultatele benefice asupra ţesutului urban, impactul hotărâtor la nivel de comunitate, precum şi preocuparea pentru o altă nouă temă a arhitecturii de azi, eficienţa energetică.

Şi pentru că domeniul reconversiilor este extrem de ofertant din punct de vedere al rezultatelor de excepţie, continuăm subiectul pe site-ul www.igloo.ro, cu alte două exemple: Boilerhouse din incinta University of Western Sydney, de Tanner Kibble Denton Architects şi 837 Washington Street de Morris Adjmi Architects. 

(1) Cantacuzino, Şerban, New uses for old buildings, Architectural Press, Londra, 1975.

(2) Brooker, G. şi Stone, S., Re-readings. Interior architecture and the design principles of remodelling existing buildings, RIBA Enterprises, Londra, 2004.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0