Arhitecta peisagistă Martha Schwartz este cunoscută pentru abordarea experimentală şi natura urban- interactivă a proiectelor sale. De părere că sustenabilitatea cântăreşte mai greu când se manifestă prin stiluri de viaţă mai degrabă decât prin intervenţii punctuale, arhitecta susţine importanţa spaţiului public ca pivot al dezvoltării durabile, prin rolul său civic şi social. În proiectul pentru Grand Canal Square se reflectă cu claritate aceste principii. Ne confruntăm cu un spaţiu urban suveran, a cărui personalitate degajă o forţă magnetică. Delimitată de un cadru arhitectural de o intensitate copleşitoare, piaţa nu se subordonează acestuia, ci îi răspunde prin printr-o complementaritate perfectă, de la egal la egal.

Revenirea soţilor Valeriu şi Cristiana Stoica în anul 2007 în regiunea Drăgăşani a marcat începuturile ambiţiosului proiect Avincis. Atunci s-a născut ideea de a recupera vechiul conac şi s-a luat hotărârea de a reda farmecul de odinioară viei rămase în paragină. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Alexandru Beldiman, acesta urmând să găsească acel echilibru între tradiţie şi modernitate care avea să reînvie domeniul familiei. În contrast cu vechiul conac şi totodată în echilibru perfect cu acesta, clădirea nouă, menită să adăpostească crama, se integrează armonios în peisaj cu zidurile sale placate cu calcar de Arnota, cu gazonul care urcă până pe acoperiş şi cu cele trei case de lemn care străjuiesc terasa.

Proiectul pare o succesiune de grădini amplasate pe niveluri diferite. Mai mult, vegetaţia fiecărei zone diferă: perimetrul sitului este marcat de prezenţa a numeroşi copaci, bambuşi şi arbuşti; grădina suspendată a etajului este compusă dintr-un L interior de plante curgătoare şi un L exterior de arbuşti, plini de flori. Curtea interioară este dominată de verde – gazon şi conifere, ca accent vertical, înălţându-se peste nivelul plăcii etajului. Delimitarea sitului este realizată printr-o combinaţie de gard viu, de panouri verticale de piatră naturală şi de panouri din lemn, reflectând (sau obturând vizual) organizarea interioară şi marcând continuarea vegetaţiei grădinii, precum şi zonele private ale parterului şi cele de acces. Privită din exterior, locuinţa este dominată de orizontala grădinii etajului şi de linia, mai retrasă, a acoperişului acestuia.

Aluzie la un spaţiu real, concret, bine definit şi totodată imaginar, abstract şi efemer, caracterizat în egală măsură de elemente masive, dar şi de lumina soarelui şi linia orizontului, proiectul, pentru care Antón García-Abril este atât autor, cât şi client, defineşte open space-ul într-o modalitate cu totul insolită, şi anume prin juxtapunerea unor giganţi. În situaţii similare, rezolvarea cea mai comună este aceea de a reduce până la un minimum posibil secţiunea structurii, astfel încât ea să devină suplă, elansată şi elegantă, lăsând cât mai mult loc suprafeţei vitrate; în cazul acesta, însă, al definirii unui spaţiu deschis prin însăşi opusul său, cuvântul-cheie este juxtapunerea: îmbinările dintre grinzi sunt cele care ţin ansamblul, la propriu, în aer; în jurul lor se poate, astfel, crea o succesiune de spaţii, exterioare şi interioare, complet deschise.