Granita dintre arta si arhitectura a fost dintotdeauna o zona neclara, desi o mare parte dintre arhitecti ar denunta cu vehementa orice tangenta a domeniului lor de activitate cu zona artistica. În cazul amenajarilor de interior, lucrurile se complica si mai mult, iar granita devine si mai subtire. Arhitectul Robert Marin, a carui creativitate in domeniul designului este deja recunoscuta, si Ramona Macarie propun o viziune sincretica asupra modului de întelegere si modelare a spatiului prin noul brand NUCA. Una dintre cele mai recente realizari ale lor este Noir, un restaurant în Piatra Neamt, de 146 de metri patrati, a carui tema de proiectare ar putea fi formulata printr-un simplu „cald si intim”. Aceasta descriere sumara, suprapusa peste peisajul împadurit si pitoresc al zonei muntoase din jurul orasului, a dictat practic folosirea lemnului ca principal material de finisaj. Astfel, majoritatea suprafetelor, incluzând pardoseli, pereti si mobilier, au fost executate din lemn. Si, chiar daca aceasta cutie din lemn, impecabil executata, ar fi putut deservi perfect functiunea, arhitectii au decis sa complice putin lucrurile, sub pretextul de a experimenta posibilitatile acestui material într-o locatie posh.

Un anti-modernist declarat, olandezul Marcel Wanders creeaza cu o exuberanta uluitoare, dorindu-si sa elibereze lumea de obsesia industrializarii si sa-i ofere posibilitatea de a visa (ba chiar de a-si implini visele). Nascut in 1963, in oraselul Boxtel din sudul Amsterdamului, a studiat la Hogeschool voor de kunsten in Arnhem si in 1988 a inceput sa lucreze pentru Landmark design & consults. A dovedit repede ca este unul dintre cei care misca lumea: in anii ‘90, s-a numarat printre designerii si artistii care au fondat „droog collective”, inedita platforma olandeza de creatie, iar in 1992 a infiintat „WAAC’s”, care s-a transformat trei ani mai tarziu in „Wanders wonders”. |n aprilie 2001, impreuna cu Casper Vissers, a creat brandul si compania Moooi, preluand cuvantul olandez pentru „frumusete” si adaugandu-i un extra-o, care (le) accentueaza discursul alternativ. Cu colectii inovative si spectaculoase, ce imbina produse unicat, speciale, si obiecte functionale, gandite pentru activitatile de zi cu zi, Moooi s-a impus rapid pe piata de profil, devenind unul dintre cei mai apreciati „producatori” de mobilier. In prezent, Marcel Wanders este directorul artistic al companiei, dar si-a infiintat si propriul studio de design, cu sediul in Amsterdam.

Locul in care copiii invata primele lor notiuni despre viata e important si, de aceea, gradinita realizata de arhitectii Solinas si Verd la Cullar Vega, in Granada, functioneaza ca un prim reper excelent, solid, echilibrat si, totusi, vesel. Structura generala este un joc vioi al volumelor simple, dispuse dupa doua directii ortogonale, care, in zonele de contact, formeaza patio-uri plantate sau terenuri de joaca. Intr-o cladire unitara, par a fi sapate goluri transversale, care comunica, intr-un fel sau altul, cu exteriorul. Totusi, dispunerea acceselor arata o insiruire mai degraba longitudinala a spatiilor interioare. Aceasta dubla orientare tradeaza o organizare riguroasa a incaperilor, in functie de destinatia lor. Astfel, axul longitudinal dezvolta salile de clasa si anexele necesare desfasurarii activitatilor de invatamånt, iar pe cel transversal sunt dispuse zone mai mult sau mai putin permeabile fata de public – curtile interioare, de care vorbeam mai sus – si incaperi administrative. Miza proiectului pare a fi comunicarea. Pe de o parte, dialogul cu spatiile publice exterioare cladirii este incurajat printr-o dozare atenta a transparentei inchiderii dintre ansamblu si strada, re-editånd imaginea de mult consacrata a gradinii inchise. Pe de alta parte, configurarea cladirii limiteaza, totusi, destul de clar perimetrul de manifestare a programului pe care il gazduieste.

Locuinta proiectata de arhitectul Radu Teaca, chiar daca are o volumetrie ce se dezvolta perimetral pe sit, nu intoarce spatele strazii si nici cladirilor invecinate. Arhitectul a reusit o subtila integrare in frontul construit, nu doar prin respectarea unor conditii de inaltime, distante in plan, materiale sau culori folosite, ci mai ales prin preluarea si interpretarea unor elemente de vocabular considerate valoroase, precum ferestrele verticale de pe fatada principala. Spatiile interioare au fost cuprinse in cele doua corpuri unite prin rampe de scara, obtinandu-se miscarea intre diferitele niveluri ce graviteaza in jurul curtii centrale. Planul ar putea fi impartit in trei registre: primul corespunde volumului aflat spre strada, al doilea celui amplasat pe latura din spate a terenului, intre care se interpune un al treilea, format din curtea interioara si elementele de legatura intre
volume.

Restaurarea conacului Apafi face parte dintr-un amplu program de reabilitare a caselor traditionale din satele sasesti pe care il intreprinde Fundatia Mihai Eminescu. Finalizat in toamna anului 2007, procesul de restaurare a fost unul extrem de laborios, implicand o cercetare amanuntita si o stransa colaborare intre specialisti din diverse domenii. Toate lucrarile au fost realizate recurgand la tehnici si materiale traditionale, precum zidarie de piatra si caramida, mortar de var, ferestre, usi si obloane de lemn, tigle-solzi produse manual, balamale si incuietori de fier sau sobe de tercota. Pentru acest lucru, cu ajutorul unor specialisti veniti de peste hotare, au fost instruiti o serie de mesteri locali in tehnici traditionale de mult uitate, care acum sunt aplicate in lucrarile de restaurare ale caselor din imprejurimi. In ceea ce priveste interioarele, amenajarea acestora a beneficiat de sfaturile designerului britanic David Mlinaric. Majoritatea obiectelor ce alcatuiesc spatiul interior, precum tesaturi, dantele, mobilier si feronerie au fost realizate de localnici, acestea fiind completate de piese gasite in satele din jur, piese ce se considera ca ar fi apartinut odata conacului Apafi.