Conacul Ghyka, Biserica Neagră și Casa Monteoru : ultimele opriri SoNoRo Conac din septembrie

Circuitul SoNoRo Conac 2014 se încheie cu o serie de 3 concerte de excepție în luna septembrie. Iubitorii de muzică de cameră își dau întâlnire la Conacul Ghyka din Cotești pe 13 septembrie, la Biserica Neagră din Brașov pe 14 septembrie și la Casa Monteoru din București pe 16 septembrie.

Conacul Ghyka (Cotești, nr. 37, în fața primăriei) – sâmbătă, 13 septembrie, ora 16

Program: WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791) – Duet pentru vioară și violă în sol major, KV 423

JEAN MARIE LECLAIR (1697-1764) – Sonată pentru două viole în la major, op. 12, nr. 2

FRANK BRIDGE (1879-1941) – Lament pentru douã viole, H.117

ANTONÍN DVOŘÁK (1841-1904) – Terzetto pentru două viori și violă în do major, op. 74

GEORGE ENESCU (1881-1955) – Lăutarul pentru violă solo

Conacul Ghyka

În 1471, pentru meritele sale, căpitanul Stan Cotea primeşte de la Radu cel Frumos o proprietate care se întindea « din apă Leordetului până în apă Merii, de la hotarul Cârligelor până la hotarul Goleștilor şi Urechestilor ». Căpitanul a fondat satul Cotești, unde și-a construit și reședința. Secole la rând, descendenţii lui au trăit în acest conac. La finele sec XIX, conacul a fost cumpărat de Mihai Orleanu, Președintele Camerei Deputaților și celebru om politic liberal, ce avea să îl dea drept dotă fiicei sale, Valentina, căsătorită în 1923 cu Victor Slavescu, Academician și Ministru al Înzestrării Armatei în vremea lui Carol II. Victor Slavescu a dezvoltat moșia Cotești, adăugând un teren de tenis, o cramă, o distilerie pentru țuică și un poligon de tir. În 1949, conacul a fost naționalizat de regimul comunist, devenind sediul IAS Cotești. În 1998, domeniul a fost redobândit în instanță de descendenții lui Victor Slavescu. Începând cu anul 2007, conacul a devenit proprietatea lui Mihai Ghyka (strănepotul lui Mihai Orleanu), care a întreprins ample lucrări de refacere și restaurare a clădirii principale. După fotografii de familie, au fost refăcute întocmai gardul de piatră de râu și poartă de intrare în parcul de castani, scară de acces la cramă, unde se pot regăsesc fundaţiile casei puse de Căpitanul Stan Cotea la 1472. La 65 ani de la naționalizare, cu prilejul Concertului Sonoro Conac, conacul din Coteşti își redeschide porțile pentru oaspeți de seamă.

Biserica Neagră (Brașov, curtea Johannes Honterus nr.2) – duminică, 14 septembrie, ora 17

Program: HANS LEO HASSLER (1564-1612) – Canzona a IV-a pentru orgă

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791) – Duet pentru vioară și violă în sol major, KV 423 GEORG MUFFAT (1653-1704) – Toccata Prima pentru orgă

DIETRICH BUXTEHUDE (1637-1707) – Coral pentru orgă KASPAR KERLL (1627-1693) – Capriccio sopra el Cucu pentru orgă

ANTONÍN DVOŘÁK (1841-1904) – Terzetto pentru două viori și violă în do major, op. 74 JEAN MARIE LECLAIR (1697-1764) – Sonată pentru două viole în la major, op. 12, nr. 2

Biserica Neagră, unul dintre simbolurile oraşului Braşov, este biserica parohială a Bisericii Evanghelice C.A. din România. După Reformă a fost cunoscută ca „Biserica Mare”, însă a primit denumirea populară de „Biserica Neagră”, după incendiul care în 1689 a cuprins tot orașul și a transformat-o în ruină, denumire care a fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea. 

Casa Monteoru din București încheie circuitul SoNoRo Conac 2014 pe 16 septembrie

Program: ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Adiós Niño

MARCELO NISINMAN (*1970) – Hombre Tango

ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Jean and Paul

ASTOR PIAZZOLLA (1921-1992) – Le grand tango & tangouri tradiționale Adresă: Calea Victoriei nr.115, București.

Casa Monteoru aparține perioadei supranumită, nu întâmplător, La Belle Epoque; anul 1889 este sculptat de arhitectul Ion Mincu în centrul median al uşilor de la intrarea casei. Angajat de proprietarul Grigore Monteoru în 1887, împreună cu arhitectul constructor Nicolae Cutzarida, pentru a termina şi restaura o mai veche construcţie, Ion Mincu a reconfigurat mai întâi faţada în stil neo clasic. Marea şi inedita contribuţie a lui Mincu rămâne însă conceperea şi decorarea în întregime a interioarelor. Mobilierul precum şi corpurile de iluminat-lustre, candelabre, aplice au fost executate la comandă la Paris după desenele arhitectului. Până la ocuparea în forţă de către armata sovietică, în octombrie 1944, imobilul este menţionat atât în corespondenţa privată, cât şi în cea oficială, presă, studii şi cărţi drept „Palatul Monteoru”. Între 1919-1922 aici a funcţionat prima Ambasadă a Poloniei reunite din România. În sufrageria de la parter şi în saloanele de la etaj s-au întâlnit cele mai importante personalităţi ale vremii, de la prim miniştri D.A.Sturdza, Petre Carp, Lascăr Catargiu sau Ionel Brătianu la Take Ionescu, Spiru Haret sau Doctorul Constantin Angelescu. Din 1964, Palatul Monteoru, redenumit Casa Monteoru a fost naționalizat și a adăpostit Uniunea scriitorilor din România. Din aprilie 2013 a revenit în proprietatea urmaşilor lui Grigore Monteoru. „De la Palatul la Casa şi din nou la Palatul Monteoru, 130 de ani de istorie, civilizaţie şi cultură pe Calea Victoriei” este titlul purtat în subsidiar de Proiectul de restaurarea imobilului de la numărul 115 de pe Calea Victoriei din București, în așteptarea unei noi sesiuni de depunere a proiectelor de restaurare a monumentelor.

Accesul la concerte se face numai pe bază de invitație sau rezervare la: mariaclara@sonoro.ro sau 0741.190.470. Mai multe informații: http://conac.sonoro.ro/