fbpx

HARTUNG

După lucrările de renovare care au durat un an Muzeul de Artă Modernă din Paris s-a redeschis publicului în toamna lui 2019 cu o retrospectivă dedicată artistului abstract Hans Hartung.

P2000803 (2)

Christian Carîp corspondent igloo ne-a pus la dispoziție o cronică specială intitulată „DUHOVNICEASCĂ”.

ce noapte groasă, ce noapte grea! a bătut în fundul lumii cineva. e cineva sau, poate, mi se pare. cine umblă fără lumină, fără lună, fără lumînare și s-a lovit de plopii din grădină? cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas, ca un suflet de pripas? cine-i acolo? răspunde! de unde vii şi ai intrat pe unde? tu eşti, mamă? mi-e frică, mamă bună, mamă mică! ți s-a urît în pămînt.

toţi nu mai sînt, toţi au plecat de cînd ai plecat. toţi s-au culcat, ca tine, toţi au înnoptat, toţi au murit de tot. și grivei s-a învîrtit în bot și a căzut. s-au stîrpit cucuruzii, s-au uscat busuiocul şi duzii, au zburat din streaşina lunii și s-au pierdut rîndunelele, lăstunii.

știubeiele-s pustii, plopii-s cărămizii, s-au povîrnit păreţii. a putrezit odaia… ei! cine străbătu livada și cine s-a oprit? ce vrei? cine eşti de vii mut şi nevăzut ca-n poveşti? aici nu mai stă nimeni de douăzeci de ani…

eu sînt risipit prin spini şi bolovani… au murit şi numărul din poartă și clopotul şi lacătul şi cheia. s-ar putea să fie cine-ştie-cine… care n-a mai fost şi care vine și se uită prin întuneric la mine și-mi vede cugetele toate.

ei! cine-i acolo-n haine-ntunecate? cine scobeşte zidul cu carnea lui, cu degetul lui ca un cui, de răspunde-n rănile mele? cine-i pribeag şi ostenit la uşă? mi-e limba aspră ca de cenuşă.

nu mă mai pot duce. mi-e sete. deschide, vecine, uite sînge, uite slavă. uite mană, uite otravă. am fugit de pe cruce. ia-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.

Pentru a ști ce este în Om, trebuie să-i zgârii pielea sau să-l jupoi de vorbe. Trebuie apoi scormonit cu unghia ori cu „degetul […] ca un cui”, cum spune Arghezi.

Ceea ce găsești nu ai făcut tu. Este. Scoți sânge sau suflet cu care poți dansa spre altceva.

P2000860 (2)

Pentru a ști ce este în spatele culorilor, Hans Hartung așterne mai întâi culoare. Ascunde gândul. Mai apoi o rănește și scormone rana. Încă și mai târziu, cu sufletul scos de acolo preschimbat în culoare sau în negru, dansează pe pânza nouă.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0