69 postindustrial
Se mai bătea urşii-n coade când zodia scumpă socialistă efectuă bezele pe burtica ţerişoarei, mireasa gloriosului partid, proptindu-i în repertoriul faptelor adâncimi de puţ şi înălţimi cu moţ…
Cum îi place căprioarei apa rece de izvor, situându-se în fruncea luptei antifasciste şi pentru progres social, începu secera şi ciocănelu’ mândră erecţiunea lui Adâncu’ şi a lui Înaltu’, respectiv şi cu respect gaura şi falnicul furnal. Ooo! Potenţialule Economic… Măreţe construcţiuni, Gonflabiloo! Zicea miezul oral că se-mproşca cu doine, se-ngâmfau în noi garanţii mişto, vibrrau imnele-n poeţi. Nu a fost uşor. A fost de muncă, tată. Resturi din mozoleala arhitecturii sexualiceşte comuniste şi a erotismului stahanovist ne ticseşte şi astăzi retina cea atât de încercată, of!
Cât despre patrimoniul industrial, cineva şi-a scăpat laba din mână.
Pe modelul „deschide mamă planeta că vine tata cu racheta!”, intromitem şi noi, cu dulce părtinire, ceva furnăluţe şi găurici captive digital, spre veşnica lor pomenire.