Manual #4: Reversul metodei
În loc sa urmam cursul deja stabilit al seriei, şi anume prezentarea unei formule originale de design handmade, propun să ne oprim puţin asupra unor chestiuni mai generale. Mai precis, asupra unor abordări tehnico-estetice care modifică, destul de radical, înseşi definiţiile de bază, şi mută obiectul de serie în sfera unicatelor. Mai mult, răstoarnă, în mod elegant, principiile strict funcţionaliste graţie cărora scopul trebuie să primeze şi forma rezultă doar în consecinţă
Obiectul handmade are o calitate aparte care îl face, mai mult decât orice altceva (tehnică, material folosit, formă sau scop) să ne atragă atenţia: are energie, transmite o emoţie, astfel încât poate chiar să nu aibă funcţionalitate precisă sau ergonomie atent studiată (pentru că trăieşte, deja, în sine, are un scop dat, by default, prin caracterul său artizanal-artistic). Este, poate, cel mai bun catalizator între emoţia artistului şi cea a cumpărătorului. Deci este, prin definiţie, un obiect subiectiv şi opus, la nivel de semnificaţie, unei cărămizi sau unui dop de plută – obiecte eminamente funcţionale, pe care nici nu ne mai obosim să le producem manual. În linii generale, ipoteza mai sus schiţată (handmade = artistic şi produs de serie = funcţional) pare perfect valabilă, verificându-se în nenumărate cazuri. Şi totuşi, există un revers; de fapt, chiar mai multe: putem găsi emoţie în piese produse la scară industrială şi principii strict estetice ca punct de plecare pentru platforme virtuale open-source. Şi, cum orice teorie are nevoie de ilustrare, am ales trei exemple care să vorbească despre poezia materialelor versus natura şi destinaţia lor iniţială, practic despre o posibilă mutaţie a valorilor (urmând, mai mult sau mai puţin, linia lui René Berger din Mutaţia semnelor).
Handmade
Concept şi design: YaU – Elena Toader
www.yau.ro
„Într-o lume obsedată de control şi pragmatism, YaU este o provocare pentru cei care doresc să simtă” (Elena Toader), provocare tradusă în colecţii eterogene, care implică abordări din cele mai diverse, toate însă cu un punct comun, şi anume asocierile neaşteptate. Seria de Reconversii defineşte cel mai clar aspectul: o cană, un furtun de duş, un robinet şi un bec îşi schimbă complet scopul pentru care au fost create, devenind, împreună, un ansamblu sub formă de lampă. Ansamblu care, pe lângă latura estetică, are şi o logică a sa, proprie şi, mai ales, diferită de logica de funcţionare a obiectelor luate independent: cana e baza, furtunul e piciorul iar becul se aprinde prin deschiderea robinetului. Tot pe linia jocului cu forma şi funcţionalitatea, ultimele serii de obiecte YaU – Wild Christmas şi Vestitorii primăverii – pun în discuţie natura ca objet trouvé care capătă o altă destinaţie. Mai precis, ne dezvăluie „colaje” din „crengi de mesteacăn sau vişin din livada noastră” plus ciment („matriţele sunt diferite: unele continuă natural forma ramurilor, altele sunt segmente cu proporţie şi detalii diferite”) şi sârmă (ca suport pentru lumânări) sau eprubete (ca suport pentru flori). Practic, în fiecare din exemplele de mai sus, avem de-a face cu obiectul-concept, cu obiectul de autor, care reinterpretează şi remodelează piese uzuale: o lampă, un suport, o vază.