Expo 2015 // Video
Destul de multe pavilioane au făcut apel la proiecţii video pentru a-şi etala peisajele exotice, resursele naturale sau tradiţiile culinare – mai pe scurt, pentru a transmite propriul mesaj legat de tema Expo 2015: Feed the Planet. Energy for Life.
01// Argentina – bogăţia resurselor
Ţara se prezintă ca o importantă sursă pentru întreaga planetă: Argentina te alimenta găsim scris deasupra intrării în pavilionul care vorbeşte şi despre natura specifică acestei zonei sudamericane dar şi despre cei care o cultivă: indieni, descoperitori şi imigranţi din toată Europa.
Povestea video e spusă într-un cadru abstract, pe o cicloramă continuă, ondulată, pe care proiecţiile video se desfăşoară lent, în loop şi în ton cu sound-ul ambiental.
Peisaje marine sau câmpurile nesfârşite de floarea-soarelui sunt combinate cu imagini uşor bizare, luate parcă dintr-o poveste de Borges – siluete de indieni, desene şi simboluri grafice sau poze ale imigranţilor de acum (poate) mai bine de o sută de ani.
Iar puţinele cuvinte au în ele forţa simplităţii: e de impact să vezi manipulare sau ajutor sau malnutriţie scrise cu litere de un metru înălţime.
În cazul acestui pavilion, merită să menţionăm şi traseul propriu-zis care, prin contrast, are darul de a amplifica efectul proiecţiilor: pentru a ajunge în spaţiul video, închis într-o serie de gigantice containere circulare, vizitatorul intră pe sub o bandă în mişcare – un ecran led pe care se perindă rapid (probabil cam tot atât de rapid cum ar merge pe banda din spaţiile industriale de ambalare) toate legumele şi fructele Argentinei.
Apoi, odată depăşită zona de restaurant – Argentina e unul din puţinele spaţii în care restaurantul nu se află la sfârşitul parcursului pavilionului, ci la începutul său – vizitatorul are, preţ de câteva minute, timp să se rupă de toată agitaţia (agitaţie inerentă spaţiului Expo dar şi restaurantului argentinian plin de lume şi de farfurii cu pantagruelice fripturi de vită) graţie unei rampe largi, circulare, care pleacă de la parter şi urcă, foarte lent, preţ de două niveluri.
______________________________________________________
02// China – poveşti paralele
Într-o instalaţie tridimensională de trunchiuri de bambus şi ecrane tv, cu o zonă circulară de acces şi cu oglinzi de apă centrale şi perimetrale, China (pavilionul Vanke) îşi spune povestea prin intermediul a mai bine de 50 de televizoare suspendate prin întreg spaţiul.
Imaginile se derulează uneori independent (am reperat chiar şi şase poveşti diferite care se derulează în acelaşi timp) şi, alteori, simultan, pe toate ecranele. Subiectul filmului este, bineînţeles, peisajul agricol al zonei, văzut prin ochii mai multor personaje, dar şi frumuseţea roadelor acestor peisaje şi bucuria unei mese în familie.
Arhitectura exteriorului pavilionului Vanke (China este prezentă la Milano prin trei pavilioane diferite) este semnată arh. Daniel Liebeskind.
______________________________________________________
03// Japonia – proiecţii ale timpurilor
Una din cele mai conceptuale prezenţe ale Expo (arh. Atsushi Kitagawara, instalaţii teamlab şi Nendo) şi, de asemenea, şi una din cele mai ample, Japonia a construit un spaţiu împărţit în şapte zone, fiecare cu propria sa poveste. Timpul total de parcurgere este de aproximativ 50 de minute iar timpul de aşteptare la intrare – cam tot atât.
Per ansamblu, povestea pavilionului pleacă de la câteva scurte întrebări-cheie legate de relaţia om-natură, pentru care nu se oferă neapărat răspunsuri, cât proiecţia unor opţiuni posibile care-şi au miezul în însăşi natura Japoniei şi în tradiţia sa culinară.
Invitaţi, astfel, să descoperim alternativa niponă a echilibrului om-natură, avem parte de un veritabil spectacol, oferit, printre altele, şi de un spaţiu-instalaţie (design teamlab) de cam cinci pe zece metri, cu pereţii acoperiţi cu oglindă şi cu tavanul şi podeaua negre, în care au fost presăraţi o mulţime de „lotuşi” abstracţi – discuri albe puse pe jos sau la înălţimi variabile. Albul discurilor primeşte o spectaculoasă proiecţie a celor patru anotimpuri, de la iarna cu alb imaculat la primăvara cu cireşi înfloriţi, vara cu câmpuri verzi de orez şi toamna plină de nuanţe de roşu.
Tema anotimpurilor – extrapolată şi dezvoltată în cea a alternanţei, a succesiunii naturale, a diversităţii – se regăseşte şi în punctul terminus al pavilionului, un „restaurant al viitorului” prezentat într-un mare ring circular, cu mese dispuse radial, cu touch screen-uri pentru fiecare client şi cu o prezentatoare care ne introduce în universul virtualului restaurant (povestea e spusă în italiană însă subtitrată în engleză).
Costumul prezentatoarei este, şi el, tot o proiecţie de viitor a unui kimono, iar imaginile de pe ecran şi informaţia sunt accesibile, pe touchscreen, graţie a două beţişoare.
Fructele anotimpurilor, ale pământului şi ale mării, se succed pe ecrane în funcţie de preferinţele selectate de fiecare client şi sunt însoţite de tot felul de informaţii legate de cultura culinară japoneză – aşa aflăm, de exemplu, că ei spun un anumit „mulţumesc pentru masă” şi înainte de a mânca, nu doar după: itadakimasu.
______________________________________________________
04// Qatar – în jurul unui filon central
Marea cu recife de corali şi peşti exotici, câmpuri cu cereale şi legume sau abstractizări de tip caleidoscop ne apar desfăşurate pe un fel de copac grandios al vieţii – o structură din pânze albe, tensionate, înaltă cât trei etaje şi pusă în centrul unui spaţiu complet negru, brăzdat doar de câteva reflectoare.
Perimetral, avem la dispoziţie o rampă circulară amplă care înconjoară instalaţia şi pe care o putem parcurge de sus în jos.
______________________________________________________
05// Spania – aromele bucătăriei
El viaje del sabor (călătoria gustului) începe, bineînţeles, cu valizele gata făcute, aşteptând decolarea spre tărâmurile uleiului de măsline, jamonului sau al reţetelor cu ingrediente exotice aduse de peste ocean.
Voiajul spaniol (arh. B720 Arquitectos) nu este unul legat de ingredientele în sine, deşi ele sunt succint menţionate: călătoria spaniolă are, ca punct central, universul bucătăriei – de la cel casnic la cel al marilor chefi spanioli.
Astfel, odată introduşi în peisajul gusturilor spaniole (graţie unui mare ecran de proiecţie şi unor cuvinte-cheie, proiectate pe podea sau scrise pe pereţi ca un fel de graffitti) ne putem opri direct la masă. Mai exact, la un ecran tv lung de cam trei metri şi lat de 80 de cm, adică la o „masă de dining” pe suprafaţa căreia vedem, în paralel, în loc de preparatul final propriu-zis, vreo şase reţete simple pe care tot atâtea perechi de mâini le prepară rapid.
Punctul culminant al călătoriei culinare iberice este spaţiul de proiecţie, alcătuit din trei pereţi tapetaţi cu mii de farfurii albe şi acoperind cam 40 de metri pătraţi, plus o pardoseală din panouri din sticlă, sprijinite pe elemente tronconice, de asemenea luminate. Filmul proiectat în acest spaţiu are, ca subiect principal, bucuria de a prepara şi de a degusta mâncarea.
______________________________________________________
EXPO 2015 este organizat la Milano şi se desfăşoară între 1 mai şi 31 octombrie 2015.