Apa și orașul

partea întâi din trei

Apa și orașul – un eseu fotografic semnat de Ilie Bumbac – ne reamintește de ce merită uneori să te transformi în turist chiar în propriul tău oraș.

Răgazul de a privi în tihnă și timpul contemplării sunt ingredientele unei vizite fericite pe care ne-o putem îngădui în vecinătatea cotidiană și pe care – vă asigur – făcând-o, vom privi cu alți ochi, și poate chiar cu sufletul, lucrurile pe lângă care trecem zilnic, grăbiți sau chiar foarte grăbiți.

Câteva locuri din București își dezvăluie arhitectura, lumina și mai ales frumusețea, iar apa dăruiește necondiționat mediului urban un plus de efemer, o altă dinamică și, evident, foarte multă lumină. Apa și orașul stabilesc legături poetice, cromatice și mnemotice.

Biserica Kretzulescu primește mineral și demn razele soarelui de amiază. Stă verticală ca o pavăză, iar contre-jour-ul orei cinci face transparența turlei emoționantă. Dintr-o privire sprijinită pe zidul plin, al frontului construit, mutată aproape pe furiș din bosajele placate cu travertin ale fântânii, se întrezărește biserica. O perspectivă pe care o poți regăsi numai stând, numai regăsindu-ți tihna.

Biserica Kretzulescu, Sărindarul și Piața Unirii sunt altfel când sunt însuflețite de apă.