Zaguan ca spațiu deschis. Casa Caldera
Pentru Casa Caldera, cei doi arhitecți din Tucson Arizona ai biroului DUST au primit o temă de proiectare specială, clienții lor dorindu-și o locuință al cărei spațiu exterior să conțină un living suplimentar și o zonă de dormit. Demersul conceptual a condus la redescoperirea unui tip de spațiu vernacular numit Zaguan. Acest spațiu acoperit, dar exterior, este tradițional zonei deșertice dintre SUA și Mexic.
Când vremea o permite, Zaguanul este folosit pentru luat masa, discuții și somn, funcționând ca o adevărată casă afară. Experimentarea unui astfel de spațiu are calitatea deconectării de la timp. Aici, oricine își încetinește ritmul și se oprește, stă pur și simplu, pentru a se conecta la frumusețea peisajului natural, la nemărginire și la liniștea atemporală.
În proiectul Casei Caldera, uși metalice mari, pliante, la fiecare capăt al Zaguanului, leagă spațiul interior de locuit de peisajul de dincolo. Partea de est deschide o dioramă la scară largă, iar spre vest o poveste se întinde aproape infinit, spre peisajul îndepărtat al Văii San Rafael și spre Munții Patagoniei. Ușile bi-pliante oferă lumină naturală și generează o briză fină de răcire pasivă.
Am aflat de la echipa DUST un aspect inedit: Casa Caldera este construită aproape în întregime personalizat. Pereții din praf de lavă pulverizat și compactat, ferestrele din oțel, ușile, trapele de piele, tâmplăria din lemn, accesoriile metalice și restul elementelor casei au fost imaginate, proiectate, fabricate și instalate de DUST. Casa Caldera este, deci, atipică și din construcția ei au rezultat puține deșeuri. Pereții exteriori groși ai casei au fost pulverizați și compactați din scorii roșii, provenite din nordul Arizonei. Scoria – o lavă vulcanică – este un izolator eficient datorită porozității naturale, dublate de metodele agregare și compactare. Scoria pereților creează structura portantă, finisajul aparent, dar oferă și izolație și masa termică. În plus față de izolația eficientă a porozității materialului vulcanic, în exteriorul zidurilor o treime din secțiunea peretelui o reprezintă o izolație rigidă. Astfel, singurele surse de căldură ale Casei Caldera sunt soba pe lemne și șemineul.
Parfumul de lemn ars al stejarului Emory din Arizona se distinge în identitatea și experimentarea construcției. Răcirea casei se realizează prin compensarea termică a zidurilor de cca 45 cm grosime și a fluxului natural de aer care se deplasează prin Zaguan, datorită presiunilor pozitive și negative de pe ambele părți. Orientarea solară a fost luată în considerare cu atenție în plasarea ferestrelor exterioare, de dimensiuni reduse, pentru a minimiza aportul direct de căldură solară vara. Toate ferestrele, dar și intrarea în dormitor au fost proiectate astfel încât să fie ventilate prin Zaguan și ariile livingului și zonele de dormit. Un puț existent asigură apă pentru casă, iar un mic sistem electric solar se află departe de casă pentru a asigura energia de bază. Iluminarea are consum minim și toate LED-urile sunt de joasă tensiune. Gătitul, încălzirea cu apă și refrigerarea sunt alimentate cu gaz propan.
Proiect: Casa Caldera; Amplasament: Canelo Hills, Southern Arizona’s San Rafael Valley, SUA; Arhitectură: DUST; Arhitecți: Cade Haydes, Jesús Edmundo Robles Jr.; Finalizat: 2015
Articol apărut în igloo #184 iun-iul 2018
Frumusețea protectoare a pământului este adusă, prin imagini și empatia spațiilor prezentate în DOSARUL din igloo #184, din toate colțurile lumii: America, Slovenia, Portugalia, Belgia și Vietnam. Toate construcțiile recurg la pământ într-un mod arhitectural. Fie că se referă la pământ săpat sau tăiat, turnat sau tasat, zidit sau extrudat, subiectele conving prin inedit.