Nathalie de Vries, MVRDV: „Toți merităm spațiu pentru a trăi”

Cum se va schimba lumea noastră și, mai ales, cum se va schimba arhitectura în următorii ani? Subiecte care preocupă și incită deopotrivă, o realitate în continuă mișcare care ne-a făcut din ce în ce mai conștienți de faptul că avem nevoie de mai mult spațiu. Să lucrăm, să locuim, să respirăm pur și simplu. Iată una dintre realitățile susținute cu tărie de prof. arh. Nathalie de Vries, care în 1993 fonda, alături de Winy Maas și Jacob van Rijs MVRDV, studio olandez multidisciplinar care funcționează la intersecția dintre arhitectură și urbanism.

În acest context special traversat de întreaga omenire, am discutat cu Nathalie de Vries despre birourile viitorului, nevoia de spațiu, provocările actuale și viitoare ale arhitecților și orașele care trebuie să redevină ale oamenilor.

Lumea, așa cum o știm, e în schimbare. Ne aflăm într-un moment de „restart” al felului în care lucrăm și în care interacționăm unii cu ceilalți. Ce se întâmplă? Ce urmează în arhitectură?

Cred că ultimele luni ne-au supus atenției câteva lucruri. În primul rând, beneficiem din plin, în prezent, cel puțin la noi în birou, de faptul că lucram deja într-un mediu digitalizat. Cu ajutorul tuturor mijloacelor de comunicare nou-apărute am reușit să ne facem treaba. Cu excepția realizării fizice a machetelor – partea cea mai dificilă –, dar chiar și așa, am reușit să continuăm lucrul. S-a dovedit astfel cât de incredibil de motivați sunt de cele mai multe ori arhitecții și persoanele care lucrează în birouri de arhitectură. Dincolo de toate acestea, arhitectura și proiectarea implică și interacțiune, și integrare, așa că am început să ne dăm seama și cât de mult ne lipsesc workshopurile, întâlnirile cu clienții și consultanții noștri sau vizitele pe șantier. Cred că pe termen lung va trebui să încercăm să găsim soluții și pentru aceste aspecte ale muncii noastre.

Pentru arhitectură și urbanism, în general, cred că este foarte important să realizăm cât de mult contează calitatea căminelor noastre, care să ne permită să fim împreună cu întreaga familie, dar să avem, în același timp, și puțin spațiu individual sau să ne bucurăm de un spațiu exterior. Mulți oameni au stat în izolare în casele lor, prin urmare nu putem reduce necontenit locuințele la spații din ce în ce mai mici. E nevoie și de o zonă exterioară plăcută pentru fiecare locuință, indiferent dacă vorbim despre un balcon franțuzesc, un rooftop sau un patio.

 

În orașe am fost, de asemenea, constrânși să ne rezumăm la deplasări în propriile cartiere, iar oamenii au realizat astfel cât de mult sau puțin oferă cartierele oportunități legate de plimbare sau locuri de joacă pentru copii. Cred că vedem toate aceste lucruri într-o nouă lumină. Sunt dovezi legate de cât de important este, pentru noi toți, mediul care ne înconjoară, felul în care lucrăm și trăim – și că avem nevoie de egalitate în modul în care utilizăm în comun multe lucruri.

Aveam de-a face și înainte cu tendința digitalizării modului de lucru și posibilitatea de a lucra de la distanță. Va accelera pandemia acest proces și, dacă da, vorbim despre un aspect pozitiv sau negativ?

Cred că posibilitatea de a avea mai multe întâlniri online este un lucru bun. Clienții mi-au spus că inclusiv persoanele cel mai puțin prietene cu tehnologia din organizațiile lor s-au convins că este posibil. Deci, dacă putem evita deplasări care nu sunt necesare, cred că e minunat. Mai cred că a crescut gradul de toleranță pentru oamenii care vor să combine viața de familie sau alte activități, cu munca. S-a creat mai multă flexibilitate pentru ca oamenii să poată munci la ore diferite sau să lucreze de acasă. Cred că este unul dintre aspectele pozitive ale ultimelor luni.

Dar am realizat și că, deși e confortabil să lucrezi de acasă, fizic nu este ușor să stai pe Zoom opt ore pe zi, în spatele laptopului tău mic. Cumva, toată interacțiunea legată de munca dintr-un spațiu de birouri – gesturile informale, schimburile de priviri, întâlnirile relaxate la o cafea – toate aceste aspecte spontane sunt importante pentru noi toți, atât în viața profesională, cât și în cea personală. Nu sunt încă sigură cum se poate realiza acest lucru, dar cred că trebuie să începem să proiectăm și să ne gândim la soluții în această privință.

A existat o schimbare de perspectivă în cazul vreunui proiect MVRDV aflat în desfășurare din cauza pandemiei?

Mulți clienți s-au străduit să meargă înainte, să tragă tare și să mențină proiectele în grafic, dar au existat și cazuri în care comunicarea a fost mai dificilă. Mă gândesc de multă vreme la lucruri pe care am încercat dintotdeauna să le realizăm prin munca noastră: să împărțim echitabil spațiul public din jurul clădirilor și caselor; încercările constante de a proiecta clădiri de birouri cu o ventilație de calitate și ferestre care pot fi deschise; existența rooftop-urilor chiar și în clădirile de birouri, pentru ca oamenii să poată lucra în aer liber. Cred, sau cel puțin sper, ca acum să găsim mai multă susținere pentru aceste idei decât am avut în trecut, deoarece consider că vorbim despre calitatea vieții, a locuirii, calitatea orașelor și a spațiilor în care lucrăm.

Pe scurt, da, cred că ideile și ambițiile noastre au mai multă rezonanță, dar, în același timp, este o perioadă complicată, fiindcă ne îndreptăm către o criză economică – de fapt o trăim deja – prin urmare au trebuit făcute din nou alegeri financiare dificile în cazul multor proiecte. Sper să mai putem lucra pe termen lung, iar în calitate de arhitecți cred că ar trebui să contribuim la găsirea de soluții creative de economisire, pe de-o parte, iar pe de altă parte, să fim sustenabili și generoși în privința spațiului din proiectele noastre.

Câteva lucruri descoperite sau învățate în perioada de izolare, în general?

În general, am întâlnit bunătate la oamenii din jur, în mediul profesional, dar și la mine în cartier și în celelalte locuri frecventate – multă solidaritate. Ca societate, cred că am învățat că există categorii de persoane care au fost afectate în mod special de această criză. Acestea sunt grupurile care au dispărut în timpul izolării și care probabil nu sunt conectate digital: vârstnicii și bolnavii aflați în izolare totală. Deci cred că ar trebui să ne gândim în continuare că în societate există categorii de oameni care au nevoie de sprijinul nostru, chiar și mai mult acum. Este o realitate care, din păcate a ieșit la suprafață mai pregnant. Cred că trebuie să reconsiderăm rolul publicului, inclusiv rolul publicului în proiectare; trebuie să privim publicul drept client al arhitecților și proiectanților și al societății în general.

O privire imaginară către spațiul de lucru al viitorului:

Ei bine, acum că revenim la birou, începem să realizăm și ceea ce apreciem la spațiile noastre de lucru! Ceea ce include și conștientizarea că unele spații nu sunt, de fapt, suficiente. În acest moment avem nevoie de spații de lucru încăpătoare, fiindcă de aceea mergem la birou – ca să avem loc de întâlnire. Mă refer la o tranziție a spațiilor de lucru de la simple spații cu o mulțime de birouri, la zone în care să ne putem întâlni și colabora în tot felul de configurații. Iată noua provocare.

Ceea ce trebuie să deslușim acum este această economie a spațiului în arhitectură pe care o experimentăm de atâta vreme. Acest lucru trebuie să se termine. Avem nevoie de tavane înalte, ferestre care se deschid, coridoare generoase și avem nevoie de o paletă flexibilă de diferite tipuri de spații de lucru. Inclusiv oamenii care lucrează în fabrici sau în alt gen de locuri de muncă au nevoie de suficient spațiu, deci nu vorbim doar de clădirile de birouri.

 

Vom începe să vedem probabil începutul sfârșitului acestei economii extreme a utilizării spațiului. Cred că această posibilitate coincide cu faptul că putem lucra și de acasă mai mult. Poate că avem nevoie de un alt mod de a gândi împărțirea spațiului, la fel cum, în Olanda, străzile au fost acum utilizate pentru a instala terase în aer liber, astfel încât oamenii să poată merge din nou la restaurante și alte locuri de acest gen. Vorbim despre o re-diviziune majoră a spațiului între mașini, biciclete și pietoni – o reorganizare spațială uriașă de care avem nevoie și în clădiri.

Ce ar trebui să schimbăm în orașe în viitorul apropiat?

Trebuie să ne asigurăm că spațiul public este distribuit în mod egal pentru toată lumea, același lucru fiind valabil și pentru utilizatori – ar trebui să fie vorba despre egalitate și în privința celor care utilizează strada. Desigur, toată lumea știe că rezervăm un spațiu enorm mașinilor, deseori mașini care nici măcar nu sunt în mișcare. Mașini parcate sau care se află pe drum doar la orele de vârf. E dificil pentru noi toți să operăm schimbări atât de mari, dar cred că trebuie să găsim cumva o modalitate de a face acest pas.

Ce provocare ați lansa tinerilor arhitecți în acest moment?

Cred că arhitecții s-au priceput dintotdeauna să îmbine interesul general, simțul culturii, aspectele tehnice și aspectele comerciale. Prin urmare, deși cred că provocările s-au mărit, este important să nu uităm de sarcinile noastre sociale. De obicei, într-un proiect, suntem cei mai importanți negociatori, împreună cu clientul, al acestor aspecte sociale. Momentul istoric pe care îl trăim îmi confirmă importanța acestei sarcini suplimentare. În zilele noastre se acordă multă atenție și interiorului. Cred că în ultimii ani s-a constatat deja o creștere a accentului pus pe interioare și interiorizarea arhitecturii, prin urmare, vorbim despre o miză importantă.

Nu cred că ar trebui să devenim pesimiști din cauza faptului că momentan nu ne putem întâlni ca înainte. Eu gândesc pozitiv! Sper să se producă vaccinuri, dar cred că, și atunci când va exista un vaccin, vom avea nevoie în continuare de mai mult spațiu pentru toată lumea. Toți merităm spațiu pentru a trăi.

Interviu publicat în igloo #195_august-septembrie 2020