ALSACIA: rigurozitate și cochetărie / în patru escale

Exagerând, putem reduce Alsacia la două cuvinte: turism și viticultură.
Din goana mașinii se succed la nesfârșit dealuri molcome acoperite cu viță-de-vie. Rânduri estetic ordonate în nenumărate nuanțe de verde se joacă continuu într-o geometrie misterioasă parcă numai de ele știute. Întregul peisaj apare îngrijit cu o rigurozitate ieșită din comun: și câmpurile, și localitățile. Spațiul construit și cel natural sunt deopotrivă de cochete. Demarcația dintre pitoresc și kitsch devine fluidă și superfluă.

Prima oprire are loc la cea mai întinsă rezervație naturală din Franța, cu gradul cel mai înalt de protecție: Petite Camargue Alsacienne.
Fluviul Rin a jucat dintotdeauna în Europa occidentală un rol central. În special după revoluția industrială. Congresul de la Viena din 1815 stabilește printre altele libertatea de navigație pe ape internaționale. Astfel, Elveția, pe al cărei teritoriu izvorăște Rinul, obține pentru prima dată accesul liber la mare, ca de altfel toate țările riverane. Drept urmare, cursul fluviului este regularizat și circulația internațională pe această vitală arteră europeană se intensifică. O consecință a regularizării o reprezintă însă distrugerea a numeroase biotopuri. Existența lor depindea exclusiv de meandrele fluviului în albia sa naturală. Rezervația creată artificial în 1982 a repus în habitatul natural o parte din biodiversitatea originară a Rinului. Punctul de plecare l-a constituit crescătoria regală de somon din timpul lui Napoleon al III-lea și parcul aferent. Crescătoria continuă să funcționeze și în prezent. O parte a fost transformată într-un muzeu dedicat pisciculturii. Ulterior, rezervația s-a extins pe foste terenuri agricole. În prezent, ea cuprinde 900 hectare de natură regenerată și exuberantă ce pare să fi existat acolo de când lumea.
Un loc ideal de plimbare și observare a păsărilor, plantelor și insectelor.

A doua escală are loc în orașul Colmar – o bijuterie a Alsaciei și o mică Mecca turistică. Atracțiile sunt accesibile pe jos într-un centru compact, colorat și comod de parcurs. Risipa decorațiilor punctate de mușcate și petunii pe căsuțe cu bârne aparente bucură privirea la fiecare pas. Numeroasele canale care îl traversează conferă un aspect proaspăt acestui orășel cu cea mai uscată climă din Franța.

Catedrala Collegialle Saint-Martin se impune prin stilul gotic și masivitatea coloanelor angajate care susțin fațada principală – o raritate arhitecturală.

Muzeul Auguste Bartholdi se află chiar în casa natală a sculptorului Statuii Libertății din New York. El expune detalii din opera și viața acestui renumit fiu al orașului. Clădirea a fost declarată de Ministerul Culturii una dintre „Maisons des Illustres” ale Franței.

Muzeul de Științe Naturale și Etnologie impresionează cu o colecție relativ restrânsă, dar remarcabilă în conținut. Clădirea Cavalerilor Sfântului Ioan, construită în 1608, a fost demontată și ulterior – ca un Lego – reconstruită în forma originară în secolul XIX.
Piața acoperită oferă pe lângă o armonioasă arhitectură și o atmosferă plină de viață cu nenumărate și delicioase produse locale.
Muzeul Unterlinden, fondat în 1849, adăpostește printre altele o colecție exclusivă și impresionantă de artă sacră, laică, veche și contemporană.

De interes este și situl în ansamblu.
Arhitecții Herzog și De Meuron au coroborat aici proporționat într-o unică soluție: o mânăstire din sec. XIII, vechile băi comunale din 1906 o nouă extensie și o galerie subterană.

Castelul Hochlandsbourg este tema cele de a treia opriri.

Situat strategic pe o colină deasupra Colmar-ului, construit în 1279 și avariat în războiul de 30 de ani, și-a păstrat până în prezent structura clasică de fortăreață medievală. Parțial renovat, el are săli de expoziții, o cafenea și găzduiește în ambianța sa romantică diverse evenimente culturale. De pe meterezele sale, care pot fi parcurse circular pe întreaga structură, se poate admira geometria fascinantă a peisajului alsacian.

În vale, satul Eguisheim își primește vizitatorii cu brațele deschise și pline de flori. Un tur ghidat ne spune că viticultura ar fi existat în regiune chiar înainte de venirea romanilor.

În jurul anului 700, este ridicat aici un castel fortificat. În jurul său ia naștere ulterior așezarea. Ea joacă un rol important în această regiune îmbelșugată. Locuitorii sunt organizați aici în Evul Mediu în cinci curți feudale cu funcții multiple: stocarea recoltelor, producerea vinului, adunare populară, judecată și administrație. În prezent, curțile păstrate în forma originală sunt crame de degustare și vindere a vinului pentru care este renumită de secole mica localitate. Pe lângă o cooperativă, ea reprezintă 30 de producători individuali. Unii dintre aceștia exercită profesiunea neîntrerupt la a douăsprezecea generație. Urmând pe o alee structura zidului fortificat de altădată, satul poate fi parcurs în formă circulară. Una după cealaltă se dezvăluie căsuțele înghesuite, decorate cu bucurie și cochetărie, ce par a fi crescut aici din timpuri imemoriale. Printre ele mici buticuri, restaurante și locuri pentru degustare își deschid porțile cu ospitalitate. Nu este de mirare că Eguisheim a primit în 2013 distincția „Village préféré des Français”.

Ultimul popas îl reprezintă Parcul Wesserling, o fostă reședință princiară, iar vis-à-vis Muzeul Textil într-o fabrică restaurată.

Parcul comportă, pe lângă un mic castel, mai multe grădini cu trăsături caracteristice: franceză, engleză, una cu legume și ierburi, precum și o zonă de divertisment unde te poți plimba în picioarele goale.
Muzeul descrie în expoziția permanentă viața cotidiană a lucrătorilor din fosta manufactură textilă. Pe alte etaje se succed expoziții temporare. Anul acesta, una este dedicată textilelor din India, iar alta lui Jules Verne.

Alsacia ascunde nenumărate comori care se cer descoperite. Ea dă impresia că trăiește un prezent ideal, combinând fericit rigurozitatea germană cu cochetăria franceză.
Înlăuntrul său această parte de lume situată între lumi pare a-și fi găsit propria identitate și stabilitate care s-a lepădat complet de trecutul său tumultos și beligerant.