Arhitectura faţadelor de sticlă. Christchurch Cardboard Cathedral

Pe măsură ce oraşul Christchurch din Noua Zeelandă se reconstruieşte după cutremurele din ultimii ani, noua clădire a Catedralei Anglicane a ajuns să simbolizeze tocmai acel echilibru dintre modernitate şi tradiţie care stă la baza refacerii fondului arhitectural neozeelandez. Aparent construcţia cu cel mai mare renume internaţional din ţară, Christchurch Cardboard Cathedral a fost proiectată de Shigeru Ban, câştigătorul Pritzker Prize în 2014, care şi-a dedicat expertiza folosirii materialelor durabile şi sigure în zone de risc.

Având caracter de tranziţie, noua catedrală este o construcţie temporară, cu o durată de viaţă aproximativă de 50 de ani, menită a oferi un lăcaş de cult până la finalizarea unei structuri permanente. Aceasta a fost construită în 2013 şi botezată „Catedrala de carton” datorită unei structuri bazate în marea majoritate pe tuburi de carton. Având o  structură simplă în A, aceasta se foloseşte de 98 de tuburi de carton  de dimensiuni egale şi 8 containere de oţel pentru a da formă uneia dintre cele mai sigure clădiri aflate într-o zonă cu risc seismic precum Christchurch.

Shigeru Ban, care lucrează cu tuburi reciclate ca materiale de construcţie în astfel de zone încă din 1986, a declarat că „rezistenţa clădirii nu este direct determinată de rezistenţa materialului”, o clădire din beton fiind mult mai expusă la cutremure decât o clădire din carton. Tuburile, aşezate paralel şi îmbrăcate în poliuretan impermeabil şi ignifug, ajung până la o înălţime de 20 de metri şi reprezintă scheletul acoperişului, realizat din policarbonat semitransparent. Aliniamentul tuburilor permite infiltrarea luminii naturale la orice oră din zi. Cu toate acestea, elementul care atrage prima dată privirea este faţada vitrată a catedralei, care, alături de un puternic impact vizual, aduce un plus de lumină naturală interiorului, constituindu-se într-un mediu propice pentru funcţiunea principală a clădirii.

La intrare, vizitatorii sunt întâmpinaţi de un mozaic format din porţiuni de sticlă triunghiulare, gravate cu imagini ce au aparţinut faţadei catedralei originale. Tuburile de carton conferă clădirii un profil triunghiular, care înrămează faţada vitrată înaltă de 12 metri. Dacă proiectul original presupunea o îmbinare de triunghiuri de sticlă colorată, noile tehnologii de prelucrare a sticlei au oferit soluţii mult mai generoase şi flexibile prin printarea digitală. Folosindu-se fotografii ale vitraliilor originare, imaginile au fost printate direct pe sticlă. În plus, posibilitatea de a ajusta cu uşurinţă nivelul de transparenţă al sticlei a contribuit la crearea unei aparenţe de vitraliu original. Prin urmare, noua faţadă aduce un omagiu trecutului prin folosirea tehnologiei moderne de printare a sticlei, ceea ce reflectă pe deplin intenţia programatică a arhitectului – aceea de a îmbina tradiţionalul cu modernul.