Arts & Crafts
Profilul stilistic al mişcării Arts & Crafts s-a născut ca o replică la adresa istorismului victorian ce domina artele decorative ale societăţii engleze de la mijlocul secolului XIX.
Precursor al Art Nouveau-ului sau, după unii, principala sursă de inspiraţie pentru acesta din urmă, curentul Arts & Crafts s-a prezentat timp de aproape 70 de ani (1850–1920) ca o veritabilă campanie de reformă în domeniul vast al design-ului, schimbările aduse fiind vizibile atât în arhitectura exterioară (clădiri, grădini etc.), cât şi în cea interioară (mobilier, finisaje, ţesături etc.).
Principalii reprezentanţi ai mişcării, încercând un program de sinteză în domeniul artelor decorative, şi-au dorit în primul rând să îmbunătăţească calitatea vieţii de zi cu zi, redând o anumită integritate artistică obiectelor comune. În secolul celebrării tehnologiei industriale şi a potenţialului maşinii, standardele în domeniul artistic, în ceea ce priveşte înfăţişarea exterioară şi interioară a locuinţelor, ajunseseră să fie impuse de impresionantele expoziţii internaţionale (începând cu celebra expoziţie din 1851 de la Londra), evenimente ce prezentau mai ales obiecte produse în masă. Exista însă un paradox împotriva căruia s-au revoltat şi promotorii reformei decorative: deşi utilizau cele mai noi materiale şi erau create prin procedee industriale, obiectele expuse copiau stilistic modele trecute, consacrate, al căror finisaj cerea o muncă laborioasă, imposibil de înlocuit prin noile achiziţii tehnologice.
Dimensiunea artistică a fiecărui obiect putea fi redată, după maeştrii Arts & Crafts, printr-o viziune de ansamblu asupra procesului de producere a fiecărei piese (au criticat aspru producerea în trepte, pe componente), incluzând alegerea atentă a materialului, care trebuia să fie într-o armonie perfectă cu forma, ornamentele şi finisajul dorite. Chiar dacă nevoia unei reforme stilistice devenise aproape vitală în Anglia victoriană a secolului XIX, succesul mişcării Arts & Crafts nu ar fi fost atât de mare, chiar şi la nivel internaţional, fără susţinerea ideologică a unor mari personalităţi precum A W N Pugin, John Ruskin sau William Morris.
Designer şi scriitor, fiul unui arhitect francez, Pugin a crezut cu tărie în faptul că arhitectura şi artele decorative dezvăluie caracterul adevărat al unei naţiuni şi i-a îndemnat pe arhitecţii englezi să abandoneze modelul greco-roman în favoarea celui gotic, mult mai plin de semnificaţii. Credinţa sa în superioritatea morală şi estetică a stilului gotic a influenţat de altfel o întreagă generaţie de arhitecţi şi designeri, favorizând revenirea acestuia în întreaga Anglie, dar şi peste hotare. Critic de arhitectură şi profesor la Oxford, Ruskin a susţinut în totalitate ideile lui Pugin, ba chiar a identificat într-o importantă lucrare a sa calităţile simbolice ale stilului gotic: sacrificiul, adevărul, puterea, frumuseţea, viaţa, memoria şi supunerea şi a explicat cum pot fi puse în slujba formei, a ornamentului şi a construcţiei în sine. Liderul incontestabil al mişcării Arts & Crafts rămâne însă William Morris care, student fiind la Oxford, a dezvoltat o veritabilă pasiune pentru cultura medievală, susţinută şi de călătoriile în Franţa unde a putut admira spectaculoasele catedrale gotice de la Amiens, Beauvais sau Chartres.
Împreună cu prieteni arhitecţi şi pictori (pre-rafaeliţii), Morris a înfiinţat în 1861 o societate ce funcţiona după modelul unei ghilde medievale, încurajând totodată colaborarea între artişti din domenii diferite, pentru a conferi locuirii acea integritate stilistică pe care şi-o dorea. Morris & Co. a produs de-a lungul mai multor decenii o gamă extrem de variată de piese, de la mobilier la ţesături şi diverse accesorii de finisaj. Ca designer, meşteşugar şi antreprenor, idealul lui Morris a fost unul destul de ambiţios: să ofere o alternativă accesibilă şi de calitate la produsele revoluţiei industriale pe care le-a condamnat cu vehemenţă în primul rând pentru lipsa lor de personalitate. Dincolo de acesta, una dintre marile sale realizări a fost faptul că a inspirat o serie de imitatori în întreaga Anglie, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, arhitecţi, designeri, meşteşugari şi critici reunindu-se pentru a înfăptui reforma stilistică. Dintre aceste grupuri trebuie amintite “Century Guild”, fondată în 1882 de arhitectul Arthur Heygate Mackmurdo, “Art Workers’ Guild”, formată în 1884 de elevii arhitectului Norman Shaw (care există şi astăzi) şi “Guild of Handicraft”, organizată în 1888 de cunoscutul arhitect Charles Robert Ashbee (organizaţie ce a devenit model pentru celebra Wiener Werkstätte înfiinţată în 1903 la Viena de către Josef Hoffmann şi Koloman Moser).
Într-unul dintre eseurile sale, William Morris afirma: „Limitările impuse de un material ar trebui să constituie o plăcere pentru artist, nu o nemulţumire; de aceea, el trebuie întotdeauna să înţeleagă în detaliu procesul de realizare a fiecărui obiect”. Nicăieri nu a aplicat poate cu mai multă pasiune acest sfat decât în lucrul cu piesele textile, care au devenit de altfel o adevărată emblemă a mişcării Arts & Crafts. Realizând că nu poate atinge cu vopselele sintetice calităţile cromatice ale tapiseriilor din marile catedrale europene, Morris a redescoperit tehnici mai vechi, conferind astfel lucrărilor sale un farmec cu totul special, căruia i se adaugă bogăţia decorativă a motivelor (de inspiraţie mitologică, vegetală, animalieră etc.). Textilele sale, extrem de elaborate şi dovedind o stilizare atent studiată, au influenţat puternic stilul Art Nouveau, devenind un standard de calitate şi eleganţă.
De altfel, poate meritul principal al mişcării Arts & Crafts este tocmai faptul că a deschis nenumărate drumuri în domeniul artelor decorative, împrumutând trăsături fundamentale unora dintre cele mai importante stiluri ale secolului XX.