Balconete din fier forjat
Atât balconul, cât şi fierul forjat sunt prezente de mult timp în istoria omenirii. Cu toate acestea, balconul cu balustradă din fier forjat este un element relativ recent apărut în realizările arhitecturale.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, balconul reprezintă o „platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul printr-una sau mai multe uşi”. Deşi de-a lungul timpului acesta a îmbrăcat forme dintre cele mai diverse, rolul său de legătură între spaţiul public şi spaţiul privat a rămas neschimbat.
Fierul, cunoscut încă din Neolitic şi Chalcolitic, a cunoscut o evoluţie constantă de-a lungul timpului.
Armele şi armurile eroilor „Iliadei” sunt din bronz şi de fiecare dată când cuvântul „fier” apare în acest poem, el este invariabil urmat de un epitet ce semnifică „ceva dificil de prelucrat”. Fierul figura printre metalele preţioase din tezaurul regilor.
Pe de altă parte, legendele chinezeşti îi atribuie inventarea fierului împăratului Fou-hi (3000 î. Hr.). Evul Mediu este marea epocă a fierului, când lucrul cu ciocanul produce opere multiple, de o valoare ornamentală deosebită. Spre secolul al XVI-lea, Germania excelează în arta prelucrării fierului şi atelierele de la Augsburg devin celebre în lumea întreagă. În Franţa, grilajul „Galeriei lui Apollo” de la Luvru poate da o idee despre dezvoltarea artei fierului în această epocă. Începând cu Ludovic al XIV-lea, fierul este folosit în operele monumentale, balustrada corului bisericii Saint-Germain-l’Auxerrois fiind un exemplu grăitor. După o perioadă de decădere, acest material revine odată cu Revoluţia Industrială, când sunt descoperite noi metode de prelucrare, fierul forjat devenind unul dintre cele mai utilizate materiale decorative.
Balcoanele cu balustrade din fier forjat păstrate la noi prezintă caracteristicile perioadei în care au fost realizate şi influenţe stilistice diverse, în funcţie de zona în care se află, germane, în vestul ţării, franceze în sud. Apărute pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, aceste balustrade sunt o reinterpretare a elementelor decorative din piatră. Mult mai delicate, ele prezintă aceleaşi trăsături şi combină acelaşi set de elemente decorative.
Dacă, la început, montanţii din fier forjat aduceau cu baluştrii din piatră, treptat, fierul a început să capete o identitate proprie, formele pe care le poate lua fiind dintre cele mai diverse.
Perioada de maximă înflorire este începutul secolului al XX-lea, Art Nouveau-ul. Este perioada în care fierul capătă forme organice, când se transformă în elemente vegetale, creatorii de gen fiind liberi să inventeze şi să reinventeze forme inspirate din natură. Este perioada în care acest material este utilizat la întreaga sa valoare, neexistând un altul care să poată fi lucrat în acelaşi mod.
Odată cu Modernismul, şi balustrada devine mai geometrică. Deşi se renunţă la formele sinuoase şi la ornamentele vegetale, se păstrează acelaşi rafinament specific fierului forjat. Ceea ce face special acest detaliu nu mai stă în spectaculozitatea formelor, ci în delicateţea şi rigurozitatea compoziţiei geometrice.
Un element des întâlnit la balustradele din fier forjat este blazonul. Fie că este decorat cu frunze şi flori, fie că este sugerat printr-o compoziţie abstractă, acest element este întâlnit la multe clădiri, fiind o carte de vizită a proprietarului sau a arhitectului, după caz.
Şi astăzi, în ciuda industrializării, fierul forjat se lucrează, în mare parte manual, în ateliere mici, aşa cum se întâmpla şi odinioară, fiecare atelier având propriile modele şi propriul stil de lucru. Acest fapt face ca varietatea formelor să fie una foarte bogată, unicitatea fiind o calitate specifică acestui detaliu arhitectural.
Dincolo de stilul în care este realizat, de transparenţa şi forma sa, balconul cu balustradă din fier forjat este, de departe, una dintre cele mai elegante forme de decorare a faţadelor. Foarte rafinat şi, aparent, fragil, el joacă rolul principal în piesa „văd şi vreau să fiu văzut”. „Balconul” lui Manet exprimă cel mai bine ideea care se referă la importanţa acestui element în arhitectura unei clădiri.