fbpx

Bastionul Postăvarilor, Braşov

Veştile bune din partea Braşovului s-au perindat în ultima vreme: nu numai concursuri pentru puncte strategice ale oraşului, cu soluţii bine ancorate în context şi promisiuni de realizare într-un timp scurt, dezbateri şi expoziţii de recuperare a memoriei urbane, ci şi proiecte realizate care demonstrează o înţelegere a importanţei patrimoniului şi a integrării lui într-un mod contemporan în dinamica oraşului. După restaurarea Sediului Bisericii Evanghelice şi Muzeul Civilizaţiei Urbane, prezentăm în acest număr intervenţia inovativă a celor de la Point4, ce stabileşte un dialog puternic şi elocvent între nou şi vechi.

Text: Justin Baroncea
Foto: Cosmin Dragomir | www.cosmindragomir.info

În 2008, când am început să lucrăm la restaurarea Bastionului Postăvarilor, în cadrul programului de reabilitare şi reconversie a incintei fortificate a cetăţii Braşovului, ideea iniţială a beneficiarului a fost aceea de a-l închide cu un capac de policarbonat cu scopul reconversiei spaţiului în cafenea. Pe măsură ce au avansat lucrările de consolidare, în urma săpăturilor, au apărut urmele zidului vechi de incintă şi urme ale unor construcţii care la un moment dat au parazitat turnul, iar mai târziu s-au descoperit fundaţiile unui turn mai mic adosat zidului de incintă care traversează bastionul.

Toate aceste urme au modificat tema de proiectare. Din motive structurale, acoperirea cu policarbonat sau sticlă presupunea consolidarea cu beton a coronamentului bastionului; o centură inelară de beton ar fi trebuit să preia încărcările rezultate din montajul structurii metalice a învelitorii. Substanţa, structura şi imaginea bastionului ar fi fost însă afectate în mod ireversibil.

Am optat pentru o soluţie cât mai puţin intruzivă: aşa am ajuns la concluzia montării unui turn care să adăpostească o cafenea şi un punct de informare turistică. Noua construcţie nu afectează cu nimic bastionul original din punct de vedere structural, acesta păstrându-şi independenţa şi putând fi perceput pe toată înălţimea.

Între turnul nou construit şi bastion se stabileşte o dublă relaţie, iar dialogul între interior şi exterior devine ambiguu. Braşovul poate fi perceput prin gurile de tragere accesibile odată cu restaurarea a două dintre cele trei drumuri de strajă ale bastionului. Aceleaşi guri de tragere sunt relaţionate cu deschiderile noului turn, iar din turnul-cafenea se văd gurile de tragere ale bastionului şi, prin ele, fragmente ale contextului. Turnul nou instalat devine astfel mecanismul care îl ajută pe vizitator să parcurgă bastionul.

Lipsa drumului de strajă intermediar este suplinită prin deschiderile noii construcţii. Spaţiul rămas neacoperit dintre cele două turnuri sporeşte atât complexitatea relaţiei interior-exterior, cât şi gradul de transparenţă spaţială a noului ansamblu. Turnul nou construit nu are sens fără raportarea la geometria, perforaţiile şi textura bastionului Postăvarilor. Turnul info café este realizat, cu excepţia fundaţiei, din oţel; nu există o separare netă între structură şi închidere. Un sistem de stâlpi din ţeavă pătrată de oţel, prins într-un grid din rigle din cornier, este închis şi contravântuit în acelaşi timp de panouri de 75×300 cm din oţel corten. Planşeele sunt realizate din tăvi de tablă cutată umplute cu beton armat (pe principiul plăcilor cu cofrag pierdut). Singurul material aparent de construcţie, atât la interior, cât şi la exterior îl constituie panourile de oţel corten. Diferenţele de textură apar la nivelul planşeelor unde panourile sunt amprentate din motive de siguranţă a utilizatorilor şi la nivelul plafoanelor unde panourile sunt perforate pentru a fi permisive la lumina artificială.

Au existat mai multe motive pentru care am decis să lucrăm numai cu oţel corten. Bastionul avea rol de apărare, era un loc în care se fierbea smoala, se pregăteau găleţi cu ulei încins şi ghiulele. Ne imaginam vacarmul, mirosul şi fotogramele unei lupte. Într-un asemenea loc noi trebuia să propunem un info-café care să povestească istoria fortificaţiilor din Braşov. Materialul care putea să redea în limbaj contemporan presiunea şi inconfortul unui asemenea loc era oţelul. Am vizitat în prealabil camera de plumb a lui Joseph Beuys din Caixa Forum. Acolo te simţi claustrofob, angoasat şi deprimat după numai 5 minute de vizită. În cazul nostru, senzaţia a fost distorsionată şi oarecum îndulcită de golurile care stabilesc relaţia cu bastionul. Dar senzaţia spaţiului în care eşti înconjurat de oţel corten rămâne suficient de puternică. Rezonanţa spaţiului, sonoritatea lui şi iregularităţile oxidului te duc cu gândul la zăngănitul de arme. Am construit un turn de asediu în miezul unui bastion de apărare, un oximoron care ne dorim să funcţioneze la nivelul (re)lecturării spaţiului rămas între cele două coji verticale.

Drumurile de strajă sunt construite cu podina de lemn de fag montată pe o structură metalică într-un sistem în care consolele, montanţii verticali din oţel pătrat şi mâna curentă din profil de tablă ambutisată compun practic un singur obiect. Panourile de închidere din tablă expandată, folosite atât pentru drumul de strajă, cât şi pentru scară alterează imperceptibil relaţiile de transparenţă din acest loc „între”.

Geometria generală a noii construcţii preia direcţiile zidului vechi de incintă şi respectă reperele urmelor istorice; consolele avansează peste urmele pe care poziţionarea turnului în parte le-a evitat. Turnul de corten porneşte de sub cota accesului, dintr-o săpătură semicirculară care pune în evidenţă fundaţiile vechiului zid de incintă, întrerupt ulterior de construcţia Bastionului Postăvarilor. Zidurile vechi din demisol au fost lăsate netencuite, ca şi coronamentele fundaţiilor care au rămas descoperite în planul pardoselii de la cota de acces. Astfel au fost puse în valoare toate urmele majore care compun palimpsestul Bastionul Postăvarilor.

Importantă în strategia de proiectare a fost şi reversibilitatea intervenţiei: cu excepţia fundaţiei, întreg turnul de corten poate fi demontat fără a afecta bastionul. Şi mai mult decât atât, turnul metalic este complet reciclabil. Accesul actual în bastion este provizoriu, fiind adaptată o gură de tragere pentru a face conectarea cu pietonalul de sub Tâmpa. Într-o a doua etapă se va realiza un parcurs, recuperând traseele drumurilor de strajă care conectau bastionul Cojocarilor cu restul fortificaţiilor. Prin această intervenţie se va redeschide publicului intrarea originară aflată spre interiorul cetăţii.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0