Biblioteca – hub cultural
Care mai este acum rolul cărţii şi al bibliotecii – fie ea academică, publică ori şcolară –, într-un peisaj drenat de canale multimedia? Voci specializate ale domeniului insistă în ultima vreme să reformuleze cerinţele şi aşteptările bibliotecii secolului XXI, căci, în ciuda spectaculoasei ei tradiţii, biblioteca de astăzi se confruntă, e drept, pe de o parte, cu probleme specifice ofertei de servicii publice – aflate sub impactul unei realităţi economice tot mai dure –, iar, pe de altă parte, se află nu doar sub presiunea conectării la tehnologiile de informaţie, ci şi sub cea a reconfigurării, sub chipul unui centru cultural multifuncţional, unui program cândva fix.
Recente rapoarte anuale ale asociaţiilor bibliotecarilor indică eforturi intense ale acestei instituţii culturale de a-şi diversifica oferta, funcţiei iniţiale – aceea de a pune la dispoziţie obiectul editorial – adăugându-i-se extinderea colecţiei către zona audio-video, documentarea şi punerea ei în circulaţiei, organizarea unor expoziţii tematice, facilitarea întâlnirilor cu autorul prin organizarea lansărilor de carte, a conferinţelor şi a lecturilor publice ori chiar iniţierea unor centre de studii şi cercetare afiliate, potrivit miezului şi agendei bibliotecii în cauză. Iar translarea tuturor acestor noi ambiţii în practică presupune desigur o regândire a însuşi programului architectural, prin urmare concursuri internaţionale pentru extinderea sediului iniţial ori pentru un proiect total nou sunt anunţate şi organizate cu consecvenţă. Iar designul trebuie să răspundă necesităţilor impuse de dimensiunea şi calitatea colecţiei/colecţiilor, să promoveze serviciile, să susţină interconectivitatea, să ofere siguranţă, confort şi linişte, şi, nu în ultimul rând, să fie atractiv vizual.
Este uşor de ghicit faptul că soluţiile deschise, modulare vor fi întotdeauna preferate, de vreme ce biblioteca este un organism viu, menit a creşte în timp, o importanţă majoră fiind totodată acordată proiectelor interesate de sustenabilitatea energetică şi ambientală şi, în plus, de facilităţile suplimentare: cafenea, restaurant, parc supravegheat pentru copii etc.
Vizualizată ca hub cultural al comunităţii, biblioteca publică a noului secol prelucrează întrucâtva ideea de Fun Palace (1965) a lui Cedric Price: se doreşte a fi un loc destinat deopotrivă copiilor şi adulţilor şi în care-ţi poţi petrece chiar şi întreaga zi, un centru de explorare, cunoaştere şi producţie. Metropolitane ori provinciale, indiferent de aria şi bugetul alocate, bibliotecile se află într-una şi aceeaşi competiţie. Selecţia lucrărilor prezentate aici urmăreşte identificarea unor teme şi tendinţe ale programului arhitectural contemporan.
Cu rădăcini în secolul al XIV-lea, când Charles al V-lea fondează biblioteca regală a Luvrului, ceea ce astăzi numim Biblioteca Naţională a Franţei a fost prima instituţie publică, odată cu actul semnat în 1793. Sediul François Mitterand al Bibliotecii Naţionale a Franţei, inaugurat în 1995, poartă semnătura arhitectului Dominique Perrault: structura ansamblului este una simplă, cele patru turnuri de o sută de metri ce găzduiesc impresionanta colecţie a bibliotecii străjuind o grădină elegantă, scufundată în linişte. Monumental şi sobru, noul sediu afirmă fascinaţia şi interesul arhitectului francez pentru transparenţă şi „cutiile de sticlă” – obiecte permeabile, permisive şi deschise transformării.
Dacă, odată cu extinderea încheiată în 1999, Biblioteca Regală din Copenhaga nu doar că a impus oraşului un nou icon vizual – „diamantul negru” –, ci a şi funcţionat ca trambulină de lansare internaţională a studioului danez de arhitectură Schmidt, Hammer and Lassen, fondat în 1986, atunci biblioteca din Seattle a lui Rem Koolhaas (un joint venture între OMA şi LMN) este suspectată că ar produce asupra oraşului Efectul Bilbao: inaugurată în mai 2004, construcţia porneşte de la de la ambiţia de a redefini/reinventa instituţia însăşi şi de la imaginea unui centru social cu responsabilităţi multiple. Potrivit unuia dintre bibliotecari din Seattle, designul răspunde unor întrebări fundamentale domeniului: cum protejezi interesul pentru spaţiul public, cum ţii pasul cu tehnologia, cum acordezi spaţiul de depozitare cu ritmul achiziţiilor de carte contemporane.
Prezervând faţada unei case nobiliare de secol XVII-XVIII, plus mica ei capelă familială, Ílhavo City Library se află la periferia oraşului, într-o zonă prea puţin articulată socio-cultural, intenţia arhitecţilor fiind aceea de a crea nu doar un obiect architectural, ci şi de a interveni în clarificarea şi consolidarea unor ţesuturi urbane. Proiectul a urmărit, pe de o parte, stabilirea unor corespondenţe morfologice între nucleele funcţionale – reading rooms şi youth forum – şi peisajul natural, căci foaierul ascunde o mică grădină interioară. ARX Portugal – biroul din Lisabona al arhitecţilor Jose şi Nuno Mateus – avea de rezolvat în acest caz mai ales soluţia unui echilibru dintre structurile deja existente şi noile elemente şi anume o senzualitate minimalistă îndatorată, spun unii, lui Siza. Lucrarea, inaugurată în 2005, a fost distinsă în 2006 de The Chicago Athenaeum. Museum of Architecture and Design cu premiul pentru cel mai bun New Global Design.
O grădină secretă descoperim şi în cazul următor, deşi datele situaţiei sunt cu totul diferite în ceea ce priveşte concursul internaţional de proiecte lansat în 2006 de municipalitatea din Stockholm pentru extinderea Bibliotecii Naţionale a lui Erik Gunnar Asplund, finalizată în 1928. Desemnată câştigătoare pentru claritatea conceptului şi pentru discretele aluzii la arhitectura lui Asplund, propunerea arhitectei germane Heike Hanada – Delphinium – tratează biblioteca drept spaţiu deschis, plin de lumină şi foarte comunicativ. Faţada semitransparentă, cu calităţi cameleonice, ce ar permite modularea registrelor de lumină şi umbră şi fluidizarea spaţiilor interioare potrivit unui principiu al funcţiunilor simple, clare sunt atributele principale ale proiectului tinerei profesoare a Universităţii Bauhaus din Weimer.
Hercules Public Library s-a născut ca un imperativ, căci micului orăşel din Contra Costa County, din apropierea San Francisco-ului, îi lipsea cu desăvârşire o bibliotecă publică, concluzie alarmantă într-un moment în care aproape jumătate din numărul familiilor avea copii sub 18 ani. Proiectul studioului HGA, în asociere cu Will Bruder Architects, a vizat crearea unui centru multifuncţional menit a deveni o platformă de comunicare socială şi culturală: centrului de documentare, ce adăposteşte peste opt sute de mii de cărţi şi periodice, i se adaugă a teen homework center, săli de lectură şi studiu, staţii de computere cu acces la internet, o cafenea şi o galerie de artă.
Explicaţii foto:
1. “Book Mountain”, un proiect experimental al arhitecţilor de la MVRDV. Foto: © MVRDV
2. Biblioteca din Brabant, spaţiul de la parter, un proiect semnat de MVRDV. Foto: © MVRDV
3. „Delphinium” – proiect al arhitectei Heike Hanada pentru extinderea Bibliotecii Naţionale din Stockholm: un spaţiu deschis, fluid. Foto: © Heike Hanada
4. Ílhavo City Library, al biroului de arhitectură ARX PORTUGAL, Arquitectos Lda. (arhitecţi: Nuno Mateus, José Mateus), păstrează din structura iniţială faţada şi capela. Trei sunt nucleele autonome ale noului ansamblu: Library, Chapel şi Youth Forum. Conceptul proiectului se plasează la intersecţia dintre public şi privat.
5. Ambient inteligent: noul sistem pus în joc pentru reamenajarea Bilbliotecii din Singapore este unul integrat: business, management şi funcţiuni. Proiectul este semnat de arhitectul Ken Yeang (Llewelyn Davies Yeang), iar soluţiile de design sunt marca Arup.
6. Biblioteca publică Des Moines, arhitect David Chipperfield. Foto: © David Chipperfield Architects
7. Biblioteca publică din Seattle, semnată de OMA, Rem Koolhaas, a devenit un icon al arhitecturii contemporane. Foto: © OMA
8. Biblioteca din Alexandria, un proiect-simbol realizat de firma norvegiană Snohetta. Foto: © Snohetta
9. Fondată ca instituţie în 1789, biblioteca regală din Haga face parte dintr-un ansamblu conceput de Richard Meier (1986-1995) şi care include primăria oraşului plus câteva magazine. 6 din cele 9 etaje sunt accesibile publicului, ocupate de o bibliotecă pentru copii, un studio audio, un centru de informare digitală, săli de lectură. Foto: © Richard Meier
10. Inaugurată în 1999, noul ansamblu al Bibliotecii Regale din Copenhaga acoperă o suprafaţă de 21.000 mp. Arhitecţii biroului Schmidt, Hammer and Lassen au conceput un monolit sculptural, animat prin tratarea faţadelor: diamantul negru lasă impresia că pluteşte. Bibliotecii i se adaugă astfel o librărie, o cafenea, un restaurant, un centru de cercetare a arhivelor, plus o sală dedicată concertelor şi conferinţelor.
11. French National Library: arhitect Dominique Perrault, Paris, France/ © adagp, fotograf: Georges Fessy. Cele patru turnuri de colţ, tratate drept cărţi deschise creează un spaţiu symbolic şi amplifică prezenţa ansamblului în peisajul urban. Foto: © Dominique Perrault Architects
12. Proiectat de studioul HGA, în asociere cu Will Bruder architects, Hercules Public Library a vizat crearea unei platforme de comunicare socială şi culturală. Ansamblul include un centru de documentare, un teen homework center, săli de lectură şi studiu, o cafenea şi o galerie de artă.