Biblioteca universitară din Helsinki

Clădirea principală a Bibliotecii Universității din Helsinki, cel mai mare corp de cercetare academică din Finlanda, a fost ridicată pe o parcelă generoasă, chiar în centrul oraşului, asumându-şi provocarea de a se integra în linia arhitecturală a străzii şi în acelaşi timp de a aduce la zi estetica bibliotecilor din noua eră a informaţiei.

Text: Ioana Diaconu n foto: Mika Huisman, Tuomas Uusheimo

Fie că vorbim despre cele mai noi tehnologii sau creionul şi hârtia clasice, putem fi de acord că iluminarea este un aspect esenţial al condiţiilor de studiu, un aspect căruia arhitecţii de la Anttinen Oiva Architects i-au acordat un loc de cinste în ansamblul proiectului. Aceştia au gândit o structură de şapte etaje care se aliniază înălţimii clădirilor vecine, iar între aceşti parametri au trasat conturul a trei volume curbate, delimitate de elementele de susţinere. La inte­rior, decupaje eliptice creează un prim gol în inima clădirii, un atrium imens care coboară pe axa celor şapte etaje ale universităţii şi permite pătrunderea luminii naturale până la par­ter, formând în jurul lui un traseu de circulaţie. Al doilea şi al treilea gol pot fi observate la ce­le două capete ale clădirii, formând două ar­curi vitrate care transcend limitele etajelor. Bi­blioteca are două intrări principale, cu toate că una este cu două etaje mai sus decât cealaltă, datorită amplasamentului străzilor. Ambele sunt incluse în arcurile vitrate, înconjurate pe toate părţile de o matrice de decupaje pătrate, care filtrează la rândul lor lumina la interior şi oferă faţadei un aspect cu totul original. Clă­di­rea are o structură de beton armat, ridicată de­a­supra unui subsol deja existent. Datorită în­căr­căturii crescute, vechile structuri de beton au fost puternic consolidate. Vitrajele sunt sus­ţinute de structuri de oţel suspendate, iar fa­ţa­dele sunt construite din pereţi de beton îmbră­caţi în cărămidă. Arcurile faţadelor şi matricea de pătrate decupate profită din plin de rigoa­rea şi potenţialul sculptural al cărămizii. Acest tipar neobişnuit al faţadelor estompează de­mar­­caţia obişnuită dintre niveluri şi atrage a­tenţia asupra vitrajelor care marchează cele do­uă intrări. Mărimile diferite ale celor două ar­curi creează o ierarhie între cele două intrări, marcând faţada principală. Interiorul clădirii urmăreşte îndeaproape curbura acestor goluri. Cele trei deschideri şi scara principală formea­ză o serie de spaţii care determină ambianţa interiorului, atât în ceea ce priveşte organiza­rea funcţională cât şi cea estetică. Liniile faţadei reflectă direct soluţiile funcţionale de la interior. Deschiderile sunt înconjurate de alei de circulaţie şi de zona de informaţie care, la rândul ei, este mărginită la exterior de zona dedicată colecţiilor. Camere izolate fonic oferă posibilitatea lucrului individu­al, dar şi a întâlnirilor de grup. Diferitele zone sunt delimitate cromatic prin mobilierul folosit, într-un contrast binevenit cu liniile simple ale clădirii. Spaţiile administrative, de achiziţii şi catalogare, sunt amplasate la ultimul etaj, iar centrul lo­gistic este la subsol, alături de încăperile tehnice şi de mentenanţă. Între acestea, se înalţă cele şase etaje dedicate zonelor şi domeniilor de studiu distincte. La o analiză atentă, putem spune că arhitecţii şi-au atins obiectivul de a le oferi studenţilor, angajaţilor şi cercetătorilor o clădire reprezentativă şi în acelaşi timp confortabilă, dăruind comunităţii academice unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ale World Design Capital Helsinki 2012, un obiect de arhitectură finlandeză care a modelat atât linia oraşului, cât şi noile standarde ale serviciilor academice.