Birgitte Svarre despre Cum se studiază viața urbană

După cele două importante cărţi ale lui Jan Gehl, „Viaţa între clădiri” şi „Oraşe pentru oameni”, Igloo Media publică în această lună şi ediţia în română a volumului „How to Study Public Life” / „Cum se studiază viaţa urbană”. Scris în colaborare cu Birgitte Svarre, acesta reprezintă un manual care decodifică întreaga metodologie din spatele faptelor de viaţă urbană revelate în volumele anterioare, arătând cum se ia pulsul unui oraş pentru a-i înţelege lipsurile şi stimulii. O carte extraordinar de utilă, scrisă cu rigurozitate şi cu ambiţia de a oferi o înţelegere completă a studiului vieţii urbane ca disciplină, trasând istoria sa literară, rezumând cercetările de căpătâi şi descriind metodele de bază. Am stat de vorbă cu Birgitte Svarre despre speranţele legate de această carte, despre ce face o administraţie capabilă să stimuleze vitalitatea urbană şi, nu în ultimul rând, despre expertiza multidisciplinară, despre minţile şi mâi­nile care au scris „Cum se studiază viaţa urbană”.

Interviu realizat de Silvia Gugu
Fotografii: ©Gehl Architects

Eşti co-autoarea ultimei cărţi a lui Jan Gehl, „How to Study Public Life” (rom.: „Cum se studiază viaţa urbană”). Când aţi început să lucraţi împreună şi cum s-a întâmplat?  

Am început să colaborăm la Centrul pentru Cercetarea Spaţiului Public al Şcolii de Arhitectură din Copenhaga, unde Jan era şeful centrului de cercetare, iar eu docto­randă. În 2008, am început să lucrez la Gehl Architects şi am contribuit puţin la cartea din 2010 „Cities for People” („Oraşe pentru oameni”), publicată şi în limba română. Am continuat cu cartea despre metode cum i-am zis ca titlu de probă timp de multă vreme, după care s-a ajuns la titlul „How to Study Public Life”, disponibilă şi în română acum. De data aceasta am scris cartea împreună cu Jan şi cred că a fost destul de uşor să găsim un ton comun pentru că lucrasem deja înainte.  

Ai un masterat în cultură modernă şi comunicare culturală şi un doctorat în arhitectură. Cum contribuie această pregătire multidisciplinară la activitatea de la Gehl Architects?  

Activitatea la Gehl Architects, precum şi domeniul studiului vieţii urbane, de altfel, au fost întotdeauna multidisciplinare. Dacă vrei să îmbunătăţeşti calitatea vieţii în oraşe nu e suficient să te uiţi numai la structurile fizice, la transport sau la spaţiile verzi. Sunt necesare multe perspective diferite pentru a ameliora calitatea vieţii urbane. Oraşele de vârf operează toate inter-sectorial, inter- disciplinar, combinând iniţiative publice şi private şi implicând numeroşi actori interesaţi. Cu toate acestea, nu este o sarcină uşoară şi cred că experienţa mea multidisciplinară mă ajută să înţeleg provocările de pe parcurs.

„How to Study Public Life” dezvăluie instrumentele şi metodele care au condus la concluziile prezentate în „Life Between Buildings” şi „Cities for People”. Este, practic, un manual complet pentru studiul specific al vieţii urbane. Cui îi sunt dedicate aceste metode şi instrumente şi cine poate să le pună în aplicare? Sunt concepute în primul rând pentru studenţi? Pentru profesionişti? Sau cercetători? Politicieni şi administraţie?  

Când am scris-o, eu şi Jan am vrut să fie o carte cu instrumente accesibile pentru toată lumea – indiferent dacă eşti un activist în Bangladesh, un urbanist în Belgia sau primar în Brazilia. Instrumentele sunt uşor de utilizat în diferite discipline; după care poţi bineînţeles să aprofundezi dacă vrei să faci cercetări mai detaliate şi poţi să simplifici sau să amplifici studiul. Dar, în principiu, acestea sunt metode pe care oricine le poate folosi indiferent de profesie sau de posibilităţi.  

Poţi să ne spui cum e cartea de folos fiecăreia dintre aceste categorii?  

Toţi studenţii interesaţi de problematicile urbane pot folosi instrumentele descrise în carte ca surse de inspiraţie. Cartea a fost scrisă ca inspiraţie, de aceea este important ca metodele prezentate să fie dezvoltate în continuare pentru a le adapta la condiţiile mereu în schimbare, pentru a fi completate cu alte instrumente etc. Deci n-ar trebui interpretată ca un manualul definitiv, ci ca punct de plecare pentru a dezvolta domeniul care se ocupă de studiul vieţii urbane pe viitor. Acelaşi lucru este valabil pentru cei care lucrează în cercetare. În „How to Study Public Life” am prezentat o bună parte din pionierii acestui domeniu şi suntem conştienţi de faptul că şi alţii sunt implicaţi în studiul felului în care ne comportăm în mediul înconjurător, al interacţiunii dintre viaţă şi forme. Cu toate acestea sunt relativ puţini cercetători în acest domeniu şi umila noastră speranţă este că această colecţie de studii ale vieţii urbane poate inspira mai multă cercetare pe marginea unui subiect care influenţează viaţa de zi cu zi a multor oameni din întreaga lume şi poate contribui la siguranţa, sustenabilitatea şi atractivitatea oraşelor, precum şi la sănătatea celor care locuiesc în ele. La Gehl Architects, facem o mulţime de workshop-uri şi cursuri de masterat cu profesionişti din administraţiile locale. Aceştia întrebuinţează instrumentele noastre ca pe un mod de a oferi substanţă dialogului despre mediul urban între ei, cât şi în afara administraţiei, cu alţi profesionişti sau simpli cetăţeni. Analiza unui întreg oraş, a reţelei sale de spaţii pu­blice şi a modului în care sunt utilizate acestea, sau analiza unui cartier, sau a unui plan de dezvoltare etc. poate favoriza dezbaterea perspectivei de ansamblu; adică ne poate spune pentru cine proiectăm de fapt, cum va funcţiona pe timp de noapte, într-o zi de marţi, sau, în general, care sunt şi unde se află problemele şi potenţialul. Deci, în loc să rămână blocaţi în presupuneri, instrumentele din carte le oferă şansa de a arunca încă o privire, de a se da la o parte şi a privi lucrurile un pic de la distanţă, dar de la un nivel care pune accentul pe oameni, pe nevoile şi pe comportamentul lor. Precum spune fostul Primar al Tehnicii şi Mediului din Copenhaga, Bente Frost, Copenhaga a folosit studiile vieţii şi spaţiului public realizate decenii la rând pentru a documenta efectele investiţiei în spaţii publice pentru oameni. Studiile vieţii şi spaţiului public au dat profesioniştilor şi politicienilor curajul de a continua efortul pentru crearea unuia dintre cele mai locuibile oraşe din lume, cum a fost nominalizată Copenhaga timp de mulţi ani. Drumul către cucerirea acestui status a avut nevoie de iniţiativă, iar instrumentele de care vorbim au susţinut politicienii să adop­te această iniţiativă. Ultimul capitol din „How to Study Public Life” arată cum pot fi folo­site studiile vieţii urbane ca instrumen­te politice şi relatează cazul Copenhagăi.  

Mulţi arhitecţi sunt încă exclusiv interesaţi de mediul construit. De fapt, mi s-a întâmplat odată, atunci când am descris activitatea lui Jan Gehl unui grup de elevi şi profesori din Italia, să se refere la el ca „acest sociolog interesant de care vorbeşti”. De ce crezi că studiul vieţii urbane pare atât de străin unor arhitecţi – chiar şi astăzi? Şi ce se poate face în sensul ăsta?  

Cred că s-a văzut o schimbare de paradigmă în ultimele decenii printre arhitecţi, urbanişti, ingineri şi alţi profesionişti, către dorinţa de a avea oraşe pentru oameni. Dar e mult mai uşor de zis decât de făcut. Şi, uneori, răspunsul mai uşor este unul care priveşte numai forma sau unul care priveşte numai viaţa. A trata în profunzime interac­ţiunea dintre viaţă şi formă constituie o adevărată provocare care cere foarte multă muncă, printre altele şi interdisciplinară şi intersectorială. Dar sperăm că vom vedea din ce în ce mai multe rezultate pozitive, care pot servi ca inspiraţie. Deja în 2010, în „Cities for People”, Jan Gehl a fost în măsură să enumere multe exemple de oraşe care fac eforturi pentru a crea un mediu mai bun pentru oameni.  

Multe dintre instrumentele şi abordările prezentate în „How to Study Public Life” pot fi adaptate la scară mai mare, cu ajutorul computerelor şi Big Data, colectate digital. V-aţi implicat în vreun studiu care face uz de Big Data?  

Big Data au devenit parte din studiul vieţii şi spaţiului public astăzi. La Gehl Architects obţinem datele în primul rând de la municipalităţi şi le folosim pentru informaţie sau pentru studiu. Dar am făcut şi studii pe scară largă utilizând noile instrumente digitale. Cu siguranţă asta oferă noi posibilităţi de a colecta un set mare de date şi poate nu mai e la fel de relevant să stai afară să numeri pietonii aşa cum era. Totuşi, este o mare diferenţă să ieşi pe teren şi să vezi pe viu ce se întâmplă. Primeşti mult mai multă informaţie, ca să zicem aşa. Când ieşi pe teren să observi, întotdeauna pleci acasă cu nuanţe şi cu o înţelegere mai bogată a locului. În carte o cităm pe Jane Jacobs încurajând lumea să iasă şi să privească viaţa urbană, cu toate simţurile. Iar atunci când studiezi in situ asta se întâmplă, iei întotdeauna ceva în plus cu tine. Noi vedem noile tehnici ca pe o evoluţie firească, dar am vrut să subliniem importanţa ieşitului în oraş pentru a studia interacţiunea dintre forma şi viaţa urbană pe viu, direct. Analiza unui set de date într-un birou e una, la fel şi discuţia teoretică despre ceea ce poate sau nu se poate face. „How to Study Public Life”, în schimb, vorbeşte despre a merge pe sit pentru a observa ce funcţionează şi ce nu. Aceste studii pot fi completate cu Big Data sau Big Data pot fi completate cu studii ale vieţii urbane.  

Din experienţa ta la Gehl Architects, crezi că oraşele care caută să stimuleze viaţa urbană au anumite caracteristici în comun?  

Oraşele care caută să stimuleze viaţa publică excelează, în general, la folosirea studiilor vieţii şi spaţiului public ca instrument strategic. În general vorbind, acestea sunt şi oraşele în care are loc şi cea mai multă activitate inter-departamentală. Stimularea vieţii urbane înseamnă şi implicarea unor actori care pot trage în direcţii diferite. Din punctul meu de vedere, cele mai tari oraşe în acest sens au curajul să lase lucrurile în voia lor şi să nu insiste ca totul să poată fi planificat.  

Prioritizarea unui mediu care facilitează o viaţă publică vibrantă şi demnă aduce bene­ficii care au fost subliniate şi reiterate în toate cărţile lui Jan Gehl, precum şi în numeroase alte studii şi de alţi profesionişti de vârf. Cu toate acestea, multe oraşe par să ignore în continuare această realitate. De ce, în opinia ta?  

Chiar şi atunci când o idee pare bună, structurile organizatorice pot fi o piedică. Sau de multe ori ne lovim de răspunsuri gen: Asta e o idee bună în oraşul X, dar aici, în oraşul Y nu se poate face din cauza… şi apoi urmează o listă de factori locali, care, desigur, trebuie luaţi în considerare, dar soluţii se găsesc dacă există voinţă. Mai poate fi şi faptul că uneori poate părea atât de banal încât, da, sigur… dar hai acum sa trecem la chestiuni mai complexe, iar apoi avem tendinţa de a uita despre întrebările fundamentale: pentru cine facem, cum, când etc.? Instrumentele din „How to Study Public Life” facilitează articularea acestor întrebări fundamentale.  

Ai scris o prefaţă călduroasă la ediţia românească a cărţii „How to Study Public Life”, adresată special publicului român. Poţi rezuma mesajul pentru cititorii noştri?  

„How to Study Public Life” apare în România într-un moment în care din ce în ce mai mulţi cetăţeni, urbanişti şi politicieni abordează problemele ridicate de dominaţia automobilelor şi de lipsa de spaţiu public de bună calitate, accesibil tuturor. Speranţa noastră este că această carte poate contribui la dezbaterea pe această temă în România şi oferi inspiraţie cu privire la cum se poate aborda calitatea vieţii în raport cu mediul construit, pentru a crea oraşe româneşti mai atractive, mai durabile, sigure şi sănătoase pentru secolul 21.  

Iar acum, la final, dar nu în ultimul rând, despre ce va fi vorba în următoarea carte?  

Următoarea carte se va ocupa de cartiere: cum se poate construi dens şi locuibil, în acelaşi timp? Este clar că în următorii ani trebuie să construim cu densităţi mai mari din cauza urbanizării, a problemelor de mediu şi altor factori. Următoarea carte în care şi eu şi Jan avem un rol, dar care va fi scrisă de partenerul şi directorul de creaţie de la Gehl Architects, David Sim, va fi o investigaţie a diverselor soluţii de a construi dens – nu ca în Hong Kong, ci mai degrabă ca în Copenhaga. Densitatea sugerează o mulţime de imagini de cartiere bune şi rele. Noi vrem să dezvoltăm discuţia printr-o analiză la scara cartierului, care a fost trecut cu vederea în ultimii ani.