Boutique Hotel. Braşov
Camerele obişnuite de hotel te obligă să le îmbraci în dezordine, să îţi laşi şamponul în baie, dar să mai uiţi nişte creme pe măsuţa din living, să-ţi arunci hainele pe toate scaunele şi şosetele în două colţuri opuse ale încăperii, în fine, să aduci o noimă spaţiului ce, pentru un timp limitat, va fi „acasă”. Cu toate acestea, impersonalitatea, nefinalitatea unui asemenea întreg îţi acordă ţie şansa să îl personalizezi. Ce senzaţie bizară trebuie să întâlneşti când dai peste o cameră de hotel cu atitudine, care nu-ţi permite să faci ce vrei unde vrei, impunându-ţi limite şi direcţii.
Urcând uşor pe drumul din Braşov spre Poiană, dacă străbaţi cu privirea firele de brad, vei întrezări pe partea stângă un hotel. De-abia intrat în hol, ghiceşti că e un pic altceva şi ai un pic mai multe de văzut până să îţi faci o părere. Chambers’n charm, acest boutique hotel intim şi cochet, dispune de 9 spaţii de locuit, camere simple şi apartamente, amenajate pe tot atâtea tematici diferite: camera baldachin, romantică, roşie, aurie, barocă, provensală, marocană, scandinavă mică şi mare. Convenţiile bine finisate te îndepărtează complet de preconcepţia camerei de hotel, îmbiindu-ţi imaginaţia să se transpună într-un film. Fiecare dintre aceste spaţii conturează senzaţii şi stări aparte de reverie, dispunând de o calitate şi o cantitate bine dozate de informaţie, care îţi imprimă o atitudine şi un alt fel de percepţie.
Caracterul neobişnuit al tematicilor te duce cu gândul la scenografie, în timp ce atenţia cu care sunt abordate cele mai mici detalii conferă autenticitate. Felul în care sunt finisaţi pereţii în camera marocană, spre exemplu, culorile tradiţionale puternice, mobilierul autentic, lămpile şi mozaicul căzii, te ajută să te transpui într-o altă lume, ineditul acestei lumi caracterizându-se inevitabil prin contrastul amplasării geografice: o oază fierbinte este apărată doar de un geam de zăpada şi viscolul carpatin. Dimpotrivă, albul orbitor al camerei scandinave confirmă înzecit locaţia. Întregul spaţiu pare copleşit de îngheţ, deşi lumina artificială difuză care inundă spaţiul pe timp de seară pare să încălzească încetişor mobilierul din lemn şi blănurile naturale ce acoperă podeaua, singurele elemente care dau senzaţia de viaţă în acest tărâm al frigului.
Mobilierul modern se integrează foarte bine în acest design, conferindu-i o aură artificială, aproape SF. Camera barocă, mai mult decât oricare alta, se hrăneşte din contrastul puternic al vechiului asezonat cu designul modern, punctat extravagant de folosirea în abundenţă a negrului şi argintiului. Decoraţiile preţioase ale obiectelor, elegantul candelabru cu sticlă neagră ce dezvăluie subtil motivele, caracteristice stilului adoptat, imprimate pe tapet, sunt personalizate de efectul de lumină fucsia, aceeaşi culoare regăsindu-se şi în baie. Întrepătrunderea materialelor, texturilor, obiectelor vechi şi noi este vizibilă de altfel în întreg hotelul, fiind una dintre notele ambientale tratate cu foarte mare atenţie de către arhitecte. Mobilierul vechi a fost restaurat într-un mod foarte inventiv, uneori schimbându-i-se utilitatea, aşa cum se întâmplă în camera romantică, unde picioarele unei vechi mese de cusut au devenit suportul elegant al chiuvetei, iar paturile metalice de spital, curăţate şi redimensionate, s-au integrat perfect în atmosfera generală. Nota distinctivă este dată de ţesăturile grele de catifea, combinate într-o paletă de nuanţe elegantă şi, evident, romantică: îndrăzneaţă şi rezervată în acelaşi timp, violet-prună şi bronz. În unele cazuri, mai mult decât recondiţionarea mobilierului vechi a fost necesară „condiţionarea” celui nou pentru a îl transpune în aceeaşi perioadă, întinat de patină şi luciu pierdut, readus la o altă viaţă. Camera provensală, spaţiu tipic al caselor franţuzeşti din mediul rural, trăieşte prin porii mobilierului din lemn pictat şi fier forjat.
Cea mai spaţioasă dintre toate este camera baldachin, dominată de cele două elemente centrale: patul, primă sursă de inspiraţie, şi bazinul din mijlocul încăperii, ce dă o aparentă notă de opulenţă. Linia simplă a mobilierului închis la culoare este scoasă în evidenţă de uşoara extravaganţă a tapetului auriu, ton în ton cu parchetul masiv în nuanţe deschise, naturale, compoziţie cromatică susţinută de mozaicul violet cu reflexe aurii al bazinului şi culoarea lila a pereţilor. Culoarea funcţionează, de altfel, ca temă auxiliară în amenajarea fiecărei camere şi e dominantă în unele cazuri, cum ar fi cea roşie, determinantă pentru senzualitatea conţinută în atmosfera difuză a încăperii, de asemenea, cea aurie – cea mai preţioasă din întreg ansamblul.