Brandalismul, un exercițiu în transparență la COP21

Ca răspuns la starea de urgență care a interzis manifestațiile publice la Paris după atacurile teroriste din 13 noiembrie 2015, protestele împotriva infiltrării lobby-ului corporatist la COP 21 din Paris și-au găsit expresia în peste 600 de false reclame, instalate ilegal în spațiile publicitare din oraș. Afișele, un proiect Brandalism realizat de peste 80 de artiști internaționali, denunță amestecul corporațiilor cu un bogat palmares în poluare și injustiție ambientală în sponsorizarea conferinței.

Inspirați de situaționiști, de arta de stradă, dar și de conceptul Agitprop al Rusiei Sovietice, Brandalism este o mișcare de gherilă artistică împotriva dominației corporatiste a spațiului (public) vizual. Problema lor privește legitimitatea și autoritatea reclamelor, firmelor și bannerelor care ne spun că suntem prea grași, prea urâți, prea în urmă, că n-avem destul și că e musai să consumăm mai mult.

În 2012, sătui de mesajele manipulatoare care capitonează spațiul public și luându-se după alți promotori de „adbusting” (distrugere sau alterare a materialelor promoționale) și „subvertising” (subversiune a materialelor publicitare), o mică echipă s-a reunit în Anglia într-o dubă, înarmată cu veste reflectorizante, chei hexagonale și propriile afișe (între care lucrări de Ron English, Robert Montgomery și Paul Insect, un colaborator al lui Banksy), pentru a-și relua în posesie imaginea urbană.

Peste noapte, 36 de billboarduri din cinci orașe au fost înlocuite cu mesaje de protest la adresa consumerismului. În 2014, mișcarea s-a produs din nou, de data asta în zece orașe, înlocuind 365 de afișe din stațiile de transport public. Iar în 2015, Brandalism s-a lansat la nivel internațional, atacând COP (Conference of the Parties) 21, conferința Națiunilor Unite dedicată schimbărilor climatice. Precum se știe, conferința avea ca scop obținerea unui acord indisolubil asupra climei, după douăzeci de ani lungi de reuniuni și negocieri între țările din ONU. Programată între 30 noiembrie și 11 decembrie, a survenit practic la numai două săptămâni după atacurile teroriste care au devastat Bataclan, Stade de France și câteva restaurante din Paris.

Starea de urgență instaurată în oraș paralizase spațiile publice, ducând la anularea demonstrațiilor organizate de activiștii pentru mediu. Miile de persoane care plănuiau să iasă în stradă pentru a pune presiune asupra negociatorilor de la conferință au trebuit să se mulțumească cu a fi reprezentați de o mare de pantofi, simbol al prezențelor umane interzise.

În atmosfera tensionată și sumbră a unui Paris marcat de conștientizarea acută a celor două cataclisme globale, terorismul și colapsul planetei, Brandalism a intervenit presărând metodic sare pe rană.

Cu o săptămână înaintea conferinței, grupul a deturnat peste 600 de spații publicitare din oraș, înlocuind reclamele cu afișe ilicite care denunțau prezența lobby-ului corporatist în sânul negocierilor pentru climă.

Intervenția a vizat sistemele de expunere aparținând companiei JC Decaux, una dintre cele mai mari deținătoare de spații publicitare din domeniul public și, în același timp, sponsor oficial al conferinței COP 21. Mesajul căuta să scoată în evidență legătura dintre publicitate, consumerism, dependența de combustibili fosili și schimbarea climei.

Joe Elan, unul dintre brandaliști, declara că „le luăm spațiile înapoi pentru că vrem să chestionăm rolul pe care publicitatea îl joacă în promovarea unui consumerism nesustenabil. Industria publicitară ne bagă pe gât obsesia pentru produse create cu combustibili fosili, fiind astfel strâns legați de cauzele schimbărilor climatice. Ca și în cazul dezbaterilor despre climă, cu evenimentele lor sponsorizate de corporații, publici­ta­tea din spațiul public garantează că cine are cei mai mulți bani poate să-și facă vocea auzită mai tare decât toți ceilalți”.

Nu întâmplător, ziua aleasă pentru atacul brandalist a fost vinerea neagră, originară din Statele Unite și devenită simbolul indisputabil al consumerismului delirant, orgiastic, care s-a impus cu succes pe plan internațional ca sărbătoare a lăcomiei.

Pe lângă JC Decaux, gherila ataca numeroase alte corporații implicate în sponsorizarea COP 21, de la AirFrance, la producătorul de elec­tri­citate Engie (fostul GDF Suez, redenumit pentru a „curăța” imaginea companiei asociate cu produc­ția pe bază de cărbuni) și Dow Chemicals, implicat în dramatice catastrofe industriale. „Tackling climate change? Of course not. We are an airline” („Preocupați de schimbările climatice? Sigur că nu, doar suntem o linie aeriană), se citea pe pa­noul dedicat companiei Air France.

Mesajul continuă: „Sponsorizăm conferința UN despre climă ca să pretindem că facem parte din soluție și să nu ne fie afectate profiturile. Creș­terea economică e mult mai importantă decât salvarea planetei. Așa că noi continuăm să mituim politicienii și să po­luăm cu gaze cu efect de seră”.

Sau:

„We’re sorry that we got caught” („Ne pare rău c-am fost prinși”), spune o falsă reclamă la Volkswagen, făcând aluzie la recentul scandal legat de măsluirea testelor de emisii poluante ale producătorului auto. Alte afișe vizau stâlpi consa­crați ai consumerismului, ca Harrods sau McDonalds; altele bănci sau șefi de stat – între care François Hollande, Da­vid Cameron, Barack Obama, Angela Merkel și Shinzo Abi. „State, diplomați, industrii, bancheri. Ei nu reprezintă soluția, ci problema. Să construim împreună o lume fără ei”, chema un poster.

Președintele François Hollande a beneficiat de o atenție specială datorită deciziei de a interzice pro­testele publice. Unul dintre membrii Brandalism, Bill Posters, motiva că multinaționalele responsabile pentru schimbarea climei pot să continue liniștite perpetuarea modelelor distructive de producție, în timp ce comunitățile direct afectate de ei sunt reduse la tăcere:

„După evenimentele tragice din 13 noiembrie din Paris, guvernul a ales să interzică mobilizările de amploare ale societății civile – dar marile evenimente de afaceri pot să-și vadă de treabă”, adăugând că dezbaterea nu poate fi lăsată „în mâna politicienilor și lobby-ului corporatist care au creat de fapt dezastrul”.

Efortul pentru a realiza protestul a fost impresionant, implicând 82 de artiști proveniți din 18 țări diferite și un număr considerabil de voluntari re­crutați dintre localnici pentru a substitui reclamele. Între autori s-au numărat Neta Harari, Jimmy Cauty, Paul Insect, Escif și Kennard Phillips; mulți dintre ei fuseseră implicați în Dismaland, proiectul organizat de Banksy în timpul verii, în cadrul căruia se derulase și un exercițiu în „subvertising” și se distribuiseră kituri de hacking, indicând o planificare timpurie a protestului anti-COP 21.

Ca și Dismaland, protestul Brandalism poate fi considerat lipsit de subtilitate și de alternative. Poate fi acuzat de culpabilizarea unilaterală a politicienilor și corporațiilor, ignorând deliberat responsabilizarea consumatorului. Mai mult, însuși mediul lor de bază poate fi criticat ca instrument al protestului civic, deoarece nu stabilește un dialog, ci trâmbițează un mesaj unilateral.

Dar asta nu face decât să scoată și mai mult în evidență opresiunea mesajelor care ne în­conjoară de pretutindeni în spațiul public, acompaniindu-ne în fiecare clipă a vieții zilnice.

Ca și campanie de conștientizare și exercițiu în trans­parență, protestul a fost fără îndoială un succes. Cu un comunicat de presă publicat de toate marile agenții media, demascarea lobby-ului corporatist la COP 21 a atins cu siguranță multe milioane de oameni.

În plus, Brandalism vrea să știți că ei sunt dornici să-și împărtășească tehnica de „subvertising” și pun la dispoziție „resurse și sprijin” tuturor celor care vor să-și reclame spațiul vizual. Aviz interesaților!