Burgo Tower
Amplasat pe una dintre principalele artere ale oraşului Porto, Avenida da Boavista, imobilul de birouri este format din două volume dezvoltate unul pe verticală, celălalt pe orizontală, „având proporţii distincte şi interacţionând unul cu celălalt şi cu peisajul urban”, conform descrierii juriului Pritzker Prize.
Burgo Tower nu este doar un landmark în mijlocul unei zone în continuă schimbare, este o structură cu detalii spectaculoase, al cărei aspect se modifică dramatic sub jocul luminii şi al unghiului de percepţie.
Regulamentul urbanistic strict al zonei a impus atât programul, cât şi modulul structural, grosimea structurii şi înălţimea, astfel încât proiectul de arhitectură s-a concentrat asupra designului faţadei şi al layoutului interior. Definite de un sistem similar, modular, de faţadă, care subliniază structura internă, alcătuit din panouri de sticlă încadrate de o structură metalică şi de placări cu piatră, clădirile sunt aliniate faţă de latura de nord a sitului generos (având o suprafaţă de aproape 35 000 de metri pătraţi), lăsând liberă, înspre stradă, o platformă care funcţionează ca o plaza, conturând un fel de lobby de acces. În această zonă este amplasată o sculptură masivă a arhitectului şi artistului portughez Nadir de Afonso.
Clădirea principală de birouri, dispusă în plan secund faţă de stradă, cuprinde douăzeci de niveluri, din care două subterane, cu o zonă comercială la parter şi cu spaţii de birouri pe toate celelalte etaje, cu suprafeţe între 150 şi 600 metri pătraţi. Sistemul modular al faţadelor este realizat din două tipuri de griduri rectangulare care se suprapun elegant, în zonele de intersecţie. Faţadele nord-sud beneficiază de zone vitrate generoase, divizate prin profile metalice dispuse orizontal, între care sunt intercalate elemente verticale, având acelaşi tip de secţiune. Faţadele est-vest sunt exact negativul lor: zonele vitrate devin placări cu piatră, iar zonele de structură metalică devin vitrate. Intersecţia celor două griduri perpendiculare este marcată prin alternanţa dintre secţiunea profilului orizontal al faţadelor nord-sud şi a celui vertical, în care se închide placarea cu piatră. Sistemul coboară până aproape de limita finisajului plazei, puţin detaşat printr-un mic soclu retras amplasat sub un profil orizontal, respectiv sub o zonă vitrată, dând senzaţia unei structuri care levitează.
Clădirea structurată pe orizontală, mai apropiată, ca scară, de zona urbană înconjurătoare, are şase niveluri, din care două subterane, ocupate de parcări şi servicii, şi un ultim etaj retras. Designul exterior este similar cu cel al turnului, bazându-se pe acelaşi concept de grid, exceptând divizarea pe orizontală a suprafeţei vitrate, precum şi aspectul faţadei principale. Aceasta este gândită ca o secţiune (la propriu) care lasă să se citească întreaga organizare arhitecturală a faţadei şi a interiorului. Structura metalică a planşeelor depăşeşte linia vitrată, ieşind în consolă sub forma unor logii delimitate, pe cele două laterale, de câte un panou de sticlă (de asemenea secţionat) al faţadelor laterale.
Aspectul exterior al turnului se schimbă dramatic în funcţie de lumina soarelui, mergând de la transparent la opac şi de la plat la volumetric. Chiar şi în funcţie de apropiere sau depărtare, percepţia structurii faţadelor se modifică. Datorită înălţimii, dar şi a profilelor exterioare, puternic conturate şi dispuse în exteriorul suprafeţei vitrate, percepţia proporţiei plin-gol a faţadei principale a turnului se transformă, odată cu apropierea faţă de clădire, crescând în favoarea plinului.