Cantilevered abstract product
Contrar aparențelor, proiectul din Aleea Alexandru al ReactNow Studio nu este nici o restaurare şi nici o extindere: este vorba despre o construcţie nouă, rezultată dintr-o serie de evaluări istorice ale casei iniţiale şi a derulării tehnice a şantierului. Locuinţa veche, construită la începutul anilor 1940, nu era monument istoric, dar fiind cuprinsă în aria de protecţie a altor monumente a făcut obiectul mai multor studii istorice, valoarea sa arhitecturală oscilând între scăzută şi medie. Avizul de specialitate a indicat obligativitatea păstrării faţadei principale şi a celei laterale stânga, faţade care, nefiind compatibile structural cu evoluţia şantierului, au fost reconstruite.
În lipsa unor constrângeri legislative ferme, arhitectul a considerat că intervenţia sa poate propune o reinventare a semnificaţiei acestei case căreia îi lipsea o istorie stabilizată printr-un unic tip de locuire: primul beneficiar a utilizat-o în forma sa originară puţini ani, după naţionalizare a fost subîmpărţită între multipli chiriaşi, iar la un moment dat a găzduit în unele încăperi şi o secţie de miliţie.
Morfologia clădirii este exprimată sintetic prin relaţia dintre o bază masivă, monumentală care reface arhitectura exterioară a casei iniţiale, şi o supraînălţare, un corp-copertină care nu are aproape deloc legături solide cu baza, fiind cel mai spectaculos element al intervenţiei contemporane. Aici, la etajul trei, limitele dintre interior şi exterior au fost diminuate radical. Vitrajul continuu, fără montanţi şi cu elementele de prindere mascate amplifică efectul unui spaţiu amplasat pe casa ,,veche” şi dedesubtul ,,carenei” contemporane care îl comprimă şi îl extinde perimetral către exteriorul cartierului văzut de la înălţime. Corpul-copertină iese în consolă în afara planului faţadei casei, cu o agresivitate nuanţată de grosimea mică, aproape liniară, a marginilor sale. Intenţia declarată a arhitecţilor a fost crearea unui accent şi a unui gest simbolic la scara proiectului, pentru a marca începutul unei noi ,,istorii” semnificative a casei.
Dincolo de mesajul vizual, copertina are şi un rol spaţial. Aceasta adaugă faţadei dinspre stradă o calitate de intermediere a zonei de sub consolă, atenuând parţial monumentalitatea rigidă a unui neoclasicism anacronic al anilor 1940, nearticulat cu specificul rezidenţial al cartierului. Strict funcţional, noua casă (în prezent în curs de conversie către birouri) avea un parter nobil, al spaţiului de recepţii continuat cu spaţii de zi şi la primul etaj. Al doilea nivel era alocat zonelor private. Deasupra acestuia se desfăşoară spaţiul deschis perimetral către exterior de sub corpul-copertină, prevăzut în proiect a fi plantat integral cu gazon, atât în interior, cât şi la exterior, diluând limitele spaţiale.
Prin aceasta s-ar fi introdus o ambiguitate ludică mai ales în înţelegerea statutului ,,interiorului” înierbat. În interiorul corpului-copertină era imaginat un spaţiu introvertit, iluminat zenital, propice creaţiei sau reflecţiei, cu o singură deschi-dere principală în delimitarea perimetrală: ieşirea pe o terasă, deasupra cartierului.
Structura casei este lăsată aparentă în zonele sale de maximă expresivitate: liniaritatea stâlpilor din metal care susţin corpul-copertină sau ortogonalitatea planşeelor casetate din beton armat din corpul-bază. Acest gest iniţial brutalist este nuanţat în mod treptat, deoarece în final, deşi multe materiale îşi păstrează încă starea nefinisată, vor genera expresivitate nu exclusiv prin expunere, ci din relaţiile subtile dintre ele. Spre exemplu, în zona holurilor de nivel, peretele interior al casei este finisat asemenea exteriorului, scara, deşi placată parţial cu o piatră nobilă, este din beton aparent şi urcă detaşată de această ,,faţadă” interioară, piatra nobilă plachează inclusiv holurile respective, dar este doar parţial finisată ca pentru un veritabil spaţiu interior.
Efectul final este iluzoriu: te afli în interiorul fizic al casei ,,vechi”, dar simultan şi în exteriorul semantic al acesteia, într-un loc în care inclusiv materialitatea reinventează o relaţie fără concluzii a memoriei şi a prezentului. O stare de spirit a prezentului raportat în mod interpretativ la o realitate preexistentă este ,,condensată” şi în parcursul interior alternativ pe care îl propune liftul panoramic: o secţiune integrală prin toate straturile casei.