Casa D.
Amplasată pe o parcelă de mici dimensiuni în formă de paralelogram, locuinţa individuală negociază cu abilitate constrângerile dimensionale şi geometrice ale terenului şi le transformă în surse de inspiraţie pentru arhitectura clădirii. Astfel, parterul casei, definit de o suprafaţă liniară din lemn care unifică împrejmuirea laterală şi placarea faţadei, este paralel cu strada, în timp ce etajul se orientează paralel cu strada secundară şi cu limitele laterale ale parcelei.
Cele două împrejmuiri laterale, pline, placate cu lemn, respectiv ardezie, se transformă în pereţi de faţadă şi participă la imaginea interioară a locuinţei; fiecare dintre ele respectă unghiul uneia dintre limite şi dă tonul dialogului geometric între cele două direcţii. Volumele parterului şi etajului sunt rotite unul faţă de altul, suprapunerea lor fiind accentuată şi de consola curajoasă, pe două laturi, a nivelului superior. Deşi ambele volume sunt finisate cu placaje din lemn (parterul – cu panouri pline, iar etajul – cu obloane riflate), muchia albă a plăcii în consolă separă şi susţine compoziţia şi accentuează proporţia orizontală.
Imaginea arhitecturală este generată de suprafeţele tratate cu materiale diferite, care se pliază şi se continuă de la interior la exterior, în timp ce vitrajele, orientate către faţa şi spatele terenului, completează în mod discret aspectul clădirii fără a participa în ecuaţia plin-gol şi fără a întrerupe planurile cu texturi naturale, preţioase: lemn şi ardezie.
Rezolvarea compactă şi judicioasă a planimetriei generează spaţii extrem de bine relaţionate şi proporţionate: livingul şi diningul de la parter se află în legătură directă cu grădina din spatele casei, beneficiind de lumina plăcută de vest, în timp ce dormitoarele de la etaj sunt îndreptate spre est şi lumina de dimineaţă. Conformarea în secţiune accentuează importanţa fiecărui spaţiu: planul înclinat care defineşte regimul de înălţime de P+1 la stradă şi parter înalt către spatele parcelei, cu nivelul superior retras în supantă, creează înălţimi mari în zona de zi, proporţii generoase pe verticală ale celor trei dormitoare din faţada principală şi înălţimi normale în zona de dressinguri şi băi. Şarpanta cu structură de lemn se sprijină în faţadă pe o grindă în zăbrele din lemn aparente, vizibilă prin vitrajul clar al părţii superioare a etajului. În timp ce riflajele înalte din lemn protejează interiorul de perspectiva directă de la nivelul străzii, fanta din sticlă clară de peste nivelul acestora aduce un plus de lumină la interior şi pune în valoare intradosul din lemn al învelitorii.
Pavilionul de vară amenajat în partea din spate a parcelei, mascat de înălţimea împrejmuirii, este locul favorit pentru petrecerea timpului liber în natură şi continuă în mod firesc secţiunea oblică a casei. Peluza care uneşte cele două volume se transformă într-o curte interioară deschisă pe o latură către strada secundară, un spaţiu atent studiat care leagă interiorul casei de interiorul grădinii şi, mai departe, de spaţiul exterior al străzii.
Retragerile mici faţă de limitele laterale sunt corelate cu dispunerea ferestrelor numai pe faţadele principală şi posterioară astfel încât prezenţa viitoarelor clădiri pe parcelele vecine să nu devină deranjantă. Detalierea amenajării interioare subliniază liniile clare şi decise ale arhitecturii, prin tratarea suprafeţelor parietale în concordanţă cu cele exterioare – placări de lemn, sticlă şi piatră naturală, cu accente spectaculoase (marmură cu venaturi flamboaiante), totul în ideea de a păstra interiorul minimalist, rafinat şi de a utiliza cât mai eficient spaţiul interior.
Astfel, aproape întregul mobilier este încastrat şi realizat pe comandă, cu suprafaţa vizibilă albă şi lisă care se citeşte ca un perete; vitrajele dormitoarelor sunt dublate de panouri textile albe, culisante, de mari dimensiuni, pardoselile sunt întrerupte numai de inserturi locale din materiale naturale (lemn şi piatră) şi de grilele discrete ale convectoarelor de pardoseală care înlocuiesc clasicele radiatoare.
Elementul central al casei, atât din punct de vedere geometric, cât mai ales din punct de vedere estetic, este scara elicoidală care separă livingul de dining, singurul element curb şi, prin urmare, cel care atrage toate privirile. Designul scării surprinde prin detalierea intradosului – o suprafaţă riglată placată cu lemn, precum şi prin eleganţa celor două planuri ale parapetului de culoare albă.
Consecvenţa demersului este susţinută şi de alegerea corpurilor de iluminat, toate din gama inserturilor liniare sau punctuale, astfel încât arhitectura casei, conceptuală şi unitară, este singura care defineşte atmosfera interioară.