Casa Oz

Două condiţii greu de reconciliat au determinat conceptul acestei case: spaţiu de locuit cu funcţiunile aferente, cu un ambient călduros, primitor, şi expoziţie, în acelaşi timp, valorificând astfel puternica pasiune a proprietarilor pentru artă.

Text: Ioana Cotulbea
Foto: Şerban Bonciocat, Monica Sebestyen

Pentru a integra operele de artă într-un spaţiu, oricare ar fi destinaţia acestuia, designul ar trebui să urmeze o linie impersonală, o atitudine moderată ce eliberează expresivitatea tablourilor, iar cum personalitatea locatarilor este caracterizată în mod proeminent de această apetenţă pentru frumos, discursul artistic a evoluat fluent, integrând în acest ansamblu şi multe exponente contemporane din domeniu, piese de mobilier realizate de designeri celebri ai momentului.

Se creează astfel un joc al valorilor în care obiecte create de Jean Nouvel, Patricia Urquiola sau Ingo Maurer celebrează interiorul alături de mobilierul de epocă recondiţionat, o mărturie vizuală a contrastelor dintre stiluri. Luciul, reflexiile, liniile cursive şi în special minimalismul ce denunţă modernul se încurcă printre decoraţiile abundente ale clasicului, vitalizând ambientul fără a ştirbi armonia ansamblului.

Simplitatea designului este dejucată de aparenta extravaganţă a corpurilor de iluminat, candelabrele alegorice ce punctează efervescent zona de zi sau lămpile cu forme organice din dormitorul matrimonial sunt principalele elemente care vitalizează spaţiul. Funcţionalitatea lor este exploatată în mod creativ şi particularizată în funcţie de compoziţie. Lumina, de altfel, creează atmosferă, ziua, întreg spaţiul fiind inundat în mod natural, aici contribuind major albul ce îmbracă pereţii şi tavanul, iar pe timp de seară, totul este lăsat în voia artificialului difuz, un ritm creat de umbre şi penumbre.

Casa preluată de arhitecţi în stadiu incipient dispunea de o suprafaţă generoasă, compartimentată, însă, în spaţii fragmentate cu funcţiuni incerte, care trebuiau organizate într-o formă unitară, armonioasă. Acest aspect a fost realizat nu atât prin mobilierul ce creează o compoziţie eclectică, cât, în special, prin folosirea predominantă a sticlei, ce permite circulaţia liberă a luminii. Materialul este folosit cu scop strict funcţional, pentru a delimita diferitele compartimentări, performând şi ca liant între stilurile abordate prin mobilier. Transparenţele amplifică deschiderea, în timp ce reflexiile conformează întreg spaţiul în mod unitar. Provocarea a constat în fuziunea diverselor funcţiuni coabitare, fiecare prezentând un stil propriu de amenajare. Livingul constituie un tampon între toate aceste spaţii, zona neutră către care se deschid diningul, biblioteca şi sera. Dunga de vopsea epoxidică albă ce traversează încăperea de la intrare până în peretele opus punctează elementele centrale ale ansamblului, plasma incorporată într-un mare panou de sticlă, o iluzie de intimitate, şi şemineul, amplasat pe aceeaşi direcţie, amplificând importanţa acestui spaţiu în dispunerea generală.

Biblioteca, uşor ascunsă vederii, preia mobilierul clasic pentru a întregi ambianţa liniştită, confortabilă, un spaţiu mic şi intim, în care pătrunde atât atmosfera livingului cât şi cea a serei, prin intermediul unei ferestre mari. Spre deosebire de minimalismul general al mobilierului modern, sera apare uşor extravagantă, negrul elegant îmbracă pereţii decoraţi cu motive organice, în timp ce luciul impecabil al mobilierului reflectă fiecare formă şi culoare. Naturaleţea spaţiului, invadat de lumină prin pereţii întregi de sticlă, este accentuată de culorile vii ale scaunelor ce fac înconjurul mesei.

Două camere din această întreagă casă sunt altfel. Minimalismul absolut se dizolvă aproape instantaneu în spatele uşilor ce încadrează camerele copiilor. Cele două fete locuiesc într-o lume de basm, în care ele sunt prinţesele care îl aşteaptă pe Făt-Frumos la balcon. Fiecare are propriul tron şi câte un covoraş fermecat care să le poarte către mări şi zări îndepărtate. O baghetă magică a transformat totul într-un compus viu şi colorat, care vibrează după personalitatea fiecăreia. Nici acest spaţiu nu a fost însă exclus din tematica muzeală, fiind agăţate la loc de seamă opere ale artiştilor plastici renumiţi alături de cele ale tinerelor debutante.