Cinema de vară: 5 documentare de văzut la One World #13

Înainte, anotimpurile bucureștene treceau (și) în ritm de festivaluri de film. Acum, sub semnul unei constante reinventări, am trăit o săptămână din august sub semnul îndrăgitului festival de film documentar și drepturile omului One World Romania.

Vestea bună este că, grație programului virtual din acest an, One World ajunge în timp real  în toată țara, incluzând majoritatea filmelor din program. Cât despre proiecțiile în aer liber, nu pot decât să mă bucur că 2020 este și anul în care Bucureștiul reînvață să se lase sedus de farmecul cinematografului în aer liber, tentându-ne să vedem filme în spații inedite.

Mai jos, o scurtă listă subiectivă a câtorva documentare care vă pot bucura artistic și tulbura uman în acest weekend online sau în oraș.

„A media voz” (2019), r. Heidi Hassan, Patricia Pérez Fernández
O relație de prietenie care începe în copilărie și crește peste timp dincolo de dezrădăcinări și căutări personale. Heidi și Patricia lasă în urmă Cuba natală în momente diferite, iar exilul le urmărește și le marchează. O poveste despre distanțe și apropiere, despre rădăcini și replantare existențială spusă pe două voci și cu sensibilitate de substrat tare.

„Histoire d’un regard: à la recherche de Gilles Caron” (2019), r. Mariana Otero
Firele invizibile care leagă un regizor de subiectul chestionat se dezvăluie pe cât de poetic pe atât de convingător în documentarul Marianei Otero, care decide să pornească pe urmele unei dispariții misterioase, cea a fotografului francez Gilles Caron, dispărut la începutul anilor 1970 într-o misiune în Cambodgia, la vârsta de 30 de ani, aceeași la care mama ei moare brusc. O ocazie de a descoperi grație negativelor și miilor de fotografii ale lui Caron un foto- jurnalist care a sondat și imortalizat ipostaze marcante ale istoriei secolului XX (mai ’68, războiul din Vietnam, conflictele din Irlanda de Nord etc.), dar și un puzzle care, dincolo de operă, chestionează rolul mereu ambiguu al fotografului martor aflat în miezul evenimentelor surprinse.

„State Funeral” (2019), r. Sergei Loznitsa
Dacă nu îl știați deja pe regizorul ucrainean Sergei Loznitsa („Donbass”) poate ar fi momentul să îl descoperiți grație acestui documentar care propune o plonjare artistică în martie 1953, când întreg URSS-ul este surprins de febra funeraliilor de stat ale lui Iosif V. Stalin. Plonjare artistică pentru că felul în care Loznitsa etalează filmările de arhivă remasterizate (majoritatea inedite), alternând alb-negrul și culoarea și dublând totul cu discursuri propagandistice, estompează granițele realitate-ficțiune. O punere în scenă ironică și necesară.

„Fordlandia Malaise” (2019), r. Susana de Sousa Diaz
Din seria veșnicelor încercări de supunere a naturii, Henry Ford construia în anii 1920 un oraș în inima junglei amazoniene pentru a pune bețe în roate supremației britanice asupra exploatării cauciucului. După ani și ani, starea fantomatică a așezării, numite simbolic Fordlandia, devine pretext de chestionare documentară dulce-amară a neocolonialismului în America de Sud.

„Time Indefinite” (1993), r. Ross McElwee
În cadrul retrospectivei dedicate regizorului american de filme documentare Ross McElwee, „Time Indefinite” este o chestionare intimă a propriei existențe din perspectiva relațiilor care se fac și se desfac în cadrul unei familii. Filosofie și psihologie deopotrivă, în ramă americană.